Limba Rromani

Limba romani face parte din subgrupul indic de Nord-Vest / Nord al ramurii indo-iraniene a limbii indo-europene, alaturi de idiomurile panjabi de Vest (= lahnda), panjabi (de Est), sindhi, dupa alti autori fiind incadrata alaturi de kashmiri, nepali (= pahari de Est) sau chiar alaturi de limbile din subgrupul indic dard(ic) ori din subgrupul indic "pahari" (ramificatiile "pahari de Vest" si cea "centrala"). Limba romani, una din principalele 27 limbi neo-indo-ariene dupa numarul de vorbitori (denumite si "indice moderne", "neo-indice", "indo-ariene moderne"), se afla impreuna cu alte trei limbi - shinghaleza, kohistani si maldiviana - in situatia aparte de a nu fi vorbite astazi pe teritoriul subcontinentului indian. Din cele aproximativ 14 milioane de romi (raspanditi in: Asia, Europa (cca. 7 - 10 mil.), nordul Africii, America de Nord, Centrala si de Sud, Australia), aproximativ 7 milioane dintre acestia isi pastreaza inca limba. Limba romani, caracterizata prin fondul sau lexical de baza mostenit din limbile indo-ariene vechi si prin apropierea ei tipologica de limbile indo-ariene medii si noi se prezinta la nivelul unor dialecte ce se deosebesc intre ele nu prin structura gramaticala (care, prin natura ei conservatoare si putin penetrabila, s-a pastrat aproape intacta in toate dialectele rome!), ci prin nuantarile sesizate la nivelul componentelor lexicale. Este de remarcat si faptul ca, prin izolarea sa timpurie de limbile indiene medii si de cele neo-indiene, la inceputul sau la mijlocul mil. I d. H., limba romani are un pronuntat caracter sintetic, spre deosebire de celelalte limbi indiene moderne "surori", caracterizate printr-un analitism pregnant. Mentinerea in limba romani a unora din trasaturile arhaice, sintetice, din limbile indiene vechi (perioada ce se intinde aproximativ de la jumatatea mil. al II-lea i. H. si pana spre sec. al V-lea i.H.) si medii (de la jumatatea mil. I i. H. pana in a doua jumatate a mil. I d. H. - mai cu seama din limba apabhramsa ("limba alterata"), care marcheaza trecerea din faza limbilor indiene medii (limbile prakrite) la limbile neo-indiene - ne indreptateste sa admitem ca plecarea stramosilor romilor din India s-a produs, intr-adevar, incepand cu intervalul delimitat de sec. al II-lea - sec. al VIII-lea d. H., si pana in faza incipienta de formare a limbilor neo-indiene (din care face parte si limba romani), adica pana spre sfarsitul mil. I d.H.). Argumentul principal il constituie, cum aratam mai sus, mentinerea caracterului detasat sintetic al limbii romani, spre deosebire de analitismul pregnant al celorlalte limbi neo-indiene, mai cu seama al celor din Estul Indiei.

Daca exodul proto-romilor s-a declansat in mileniul I d.H., in jurul anilor 300-500 sau in jurul anului 900 d. H. - cand limbile indo-ariene intra in faza lor moderna, cunoscute sub denumirea de limbi ale grupului indic, "sanscritic", - ramane o problema greu de solutionat, inca deschisa. Chestiunea legaturii dintre limba vorbita de proto-romi si limbile indiene este insa o certitudine, judecand dupa unele asemanari la nivel fonetic, morfologic,