Limba română = este limba comună şi oficială a statului naţional unitar român.
A. VARIANTA LITERARĂ A LIMBII ROMÂNE :
- este un aspect al limbii naţionale;
- presupune forme şi utilizări specifice;
- acoperă necesităţile de comunicare în toate domeniile culturii (ştiinţe, arte, relaţii oficiale,
presă, şcoală, teatru, radio, televiziune);
- se caracterizează prin aspect elaborat, îngrijit şi prin respectarea obligatorie a unor norme.
Periodizarea limbii române literare:
I. Limba română literară a Epocii vechi (1521 – 1780):
- se caracterizează prin existenţa unui sistem dublu de norme care separau două
variante literare româneşti: de tip nordic
de tip sudic
II. Limba română literară a Epocii moderne (1780 – 1840):
- normele literare devin unice pentru întreg teritoriul românesc = norma literară
modernă este supradialectală = se situează deasupra diferenţelor dialectale
(regionale), făcând distincţia între ele;
-baza dialectală a românei literare moderne o constituie elementele lingvistice de tip
sudic – muntenesc.
II. Limba română a Epocii contemporane:
- ca realizare concretă se defineşte prin existenţa unor variante de limbaj cultivat,
diferite între ele prin funcţia îndeplinită în actul de comunicare;
- variantele culturale ale limbii literare sunt stilurile (limbajele) funcţionale;
- în general, sunt acceptate patru variante funcţionale de bază:
- stilul ştiinţific;
- stilul juridico-administrativ;
- stilul publicistic;
- stilul artistic (publicistic).
B. VARIANTELE NELITERARE
B.1. VARIANTELE GEOGRAFICE (REGIONALE / TERITORIALE):
- se deosebesc prin particularităţi fonetice şi lexicale (mai puţin morfo-sintactice)
distincte de la o zonă la alta a teritoriului de limbă română;
- ca repartiţie dialectală, româna actuală continuă, în forme noi, situaţia creată prin
distrugerea unităţii românei comune şi prin separarea dialectelor;
- există patru dialecte:
- unul nord-dunărean: dacoromâna = se vorbeşte pe teritoriul României, al Republicii
Moldova, precum şi în regiuni cu populaţie românească din
Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria;
▪ în configuraţia actuală, dacoromâna prezintă diferenţe
lingvistice regionale care permit divizarea ei în graiuri;
- trei sud-dunărene: - aromâna
- meglenoromâna
- istroromâna
B.2. VARIANTELE SOCIALE
JARGONUL = variantă socio-culturală de limbaj, o formă de distanţare lingvistică.
a) Jargoanele neologice = prezenţa anormal crescută a neologismelor adaptate sau,
mai ales, neadaptate la sistemul limbii române;
= asigură izolarea ‚elitelor’ culturale.
b) Limbajele profesionale = marcate de puternice diferenţe lexicale pe profesii: presă,
medicină, agricultură, ocupaţii tehnice.
ARGOUL = limbaj cu „cifru”, menit să garanteze secretul mesajelor transmise.
Acest curs a fost prezentat la Facultatea de Stiinte Umaniste, din cadrul Universitatii Valahia din Targoviste, de catre Dna profesoara Ancuta Negrea.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.