ASPECTE GENERALE ALE FARMACOLOGIEI CLINICE
I.1.DEZVOLTAREA SI OBIECTUL FARMACOLOGIEI CLINICE
Farmacologia clinica cuprinde toate aspectele stiintifice ale studiului medicamentelor la
om, vizând cercetarea, elaborarea si aplicarea în practica medicala a medicamentelor noi, precum
si optimizarea tratamentului medicamentos la om, prin determinarea valorii clinice a
medicamentelor si celor mai bune modalitati de utilizare a lor. Farmacologia clinica ofera baza
stiintifica pentru aspectele generale a unei terapii medicamentoase rationale, sigure si eficiente.
Individualizarea farmacologiei clinice s-a produs acum 40 de ani în urma activitatii
cercetatorilor anglosaxoni Laurence în Anglia si Lasagna, Gold si Model în S.U.A. Cercetari
clinico-farmacologice au existat si anterior, precursorii fiind: Withering (a introdus digitalicele în
farmacoterapie), Kraepelin (a evidentiat efectele psihice ale medicamentelor existente la sfârsitul
secolului al XIX – lea) si Martini (a studiat în cursul anilor '30 metode obiective de evaluare a
rezultatelor clinice terapeutice). Începând cu 1960 s-au înfiintat departamente de farmacologie
clinica la multe universitati, dar si în cadrul companiilor farmaceutice.
Factorii care au dus la aparitia farmacologiei clinice au actionat la mijlocul secolului XX:
• avalansa noilor medicamente obtinute prin metode de sinteza cu cresterea vertiginoasa a
arsenalului terapeutic.
• cercetarea efectuata pe animale de laborator a aratat si deosebiri importante între om si
animale, în ceea ce priveste reactivitatea farmacodinamica si comportarea
farmacocinetica. Astfel, de exemplu, timpul de înjumatatire al fenilbutazonei este specific
omului, deoarece la animalele de experienta este mai scurt. Patologia umana are
particularitati neîntâlnite la animale, motiv pentru care efectul medicamentelor asupra
unor simptome precum anxietatea, depresia, greata, pruritul nu pot fi evaluate decât pe
pacienti. Desi exista unele modele elaborate pentru astfel de boli (de ex., pentru depresie
sau durere) aceste modele nu au putut preciza valoarea terapeutica reala a acestor
medicamente. De aici si necesitatea cercetarii efectului prin administrare la oameni.
• dezvoltarea metodelor de cercetare paraclinice neinvazive, ce au permis urmarirea
detaliata a functiilor organismului sub actiunea medicamentelor, urmarirea concentratiei
medicamentelor în diferite lichide ale organismului, dozarea metabolitilor.
CURS DE FARMACOLOGIE CLINICA
2
• rezolvarea problemelor etice si legale în legatura cu efectuarea cercetarilor pe oameni.
Principiile cercetarii în farmacologia clinica au fost codificate (Declaratia de la Helsinki,
Tokyo sau Venetia).
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
