Ca intrari se folosesc de regula semnale provenind de la comutatoarele individuale sau de la traductoare (de temperatura, de presiune, foto, traductoare specializate).
Intrarile pot fi digitale sau analogice. Intrarile digitale vehiculeaza semnale discrete, informatia "citita" fiind informatia ce se esantioneaza la momentul citirii liniei respective. Intrarile analogice vehiculeaza informatii exprimabile prin functii continue de timp. "Citirea" acestora de catre microcontroller presupune prezenta unor circuite capabile sa prelucreze aceste informatii, fie comparatoare analogice, fie convertoare analog-numerice, ale caror iesiri sunt citite de catre MC.
Iesirile sunt fie analogice, caz in care reprezinta de fapt iesiri ale convertoarelor numeric-analogice, fie sunt digitale, caz in care informatia este in general memorata pe acestea pana la o noua scriere operata de catre UC la un port al MC. Iesirile pot comanda dispozitive de afisare, relee, motoare, difuzoare, etc.
Se poate distinge o prima diferenta fata de calculatoarele personale, unde intrarile se fac de regula de la tastatura si iesirile pe monitorul TV sau la
imprimanta. Daca un calculator personal este folosit pentru a prelucra informatii si a afisa rezultatele pe monitor sau hartie, un MC comanda un proces.
Un element important, fara de care un MC nu poate functiona, este programul (sau programele), care se stocheaza in memoria proprie MC.
Un MC poate fi definit ca un sistem de calcul complet pe un singur chip.
Acesta include o unitate centrala, memorie, oscilator pentru tact si dispozitive I/O. Un MC poate fi privit ca un microprocesor care pe acelasi chip mai contine memorie si o serie de interfete. Natura si complexitatea aplicatiei in care este folosit MC determina performantele unitatii centrale, capacitatea de memorie si tipul interfetelor ce compun structura interna a MC.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.