Mașina asincronă

Maşina asincronă, este o maşină rotativă de CM., la care pentru o frecvenţă dată a tensiunii de alimentare, viteza rotorului este variabilă în funcţie de sarcină şi de regimul de funcţionare. Maşinile asincrone se clasifică în:

• maşini asincrone cu colector întâlnite sub denumirea de maşini de curent alternativ cu colector

• maşini asincrone fără colector, numite obişnuit maşini asincrone sau maşini de inducţie, excitate în general în c.a., curent absorbit sub formă inductivă, simultan cu curentul activ din reţeaua de distribuţie la care este conectat statorul acestora

1.1 Elemente constructive alte maşinii asincrone

Maşina asincronă, ca orice maşină electrică rotativă, (fig. 17.1) este compusă din două părţi:

a. parte fixă, statorul ce joacă rol de inductor şi cuprinde: carcasa cu tălpile de prindere în fundaţie, miezul feromagnetic statoric 4, înfăşurarea statorică 5, scuturile 7 cu lagărele, cutia de borne, dispozitivul 11 de ridicare a periilor şi scurtcircuitare a înfăşurării rotorice (numai la unele tipuri);

b. parte mobilă, rotorul ce joacă rol de indus şi cuprinde: miezul feromagnetic rotoric 2, înfăşurarea rotorică 3, arborele l, inelele de contact 10 (numai la unele tipuri), ventilatorul 8 ;

Carcasa se execută prin turnare sau sudare, din aluminiu, fontă sau în ultimul timp din tablă ondulată din oţel, care are o greutate mai mică şi o răcire mai bună. Carcasa este prevăzută cu nervuri de răcire, tălpi de fixare, inele de ridicare, scuturi laterale, cutie de boiae şi plăcuţă indicatoare. Aceasta susţine miezul magnetic statoric împreună cu înfăşurarea statorică şi dă posibilitatea de centrare a rotorului faţă de stator în scopul asigurării unui întrefier uniform.

Miezul feromagnetic statoric 4 este un cilindru gol, prevăzut la periferia interioară cu crestături identice (de formă dreptunghiulară deschisă sau semideschisă, trapezoidală cu istm, pară cu istm ca în figura 17.2) şi uniform distribuite, în care se plasează bobinele înfăşurării trifazate statorice.

Acest miez feromagnetic se realizează din tole de tablă silicioasă de 0,5 mm grosime, laminată la cald sau la rece (cu cristale orientate).

Infăşurarea trifazată statorică se compune din Nb bobine, fiecare bobină având w' spire din cupru rotund sau profilat, izolate cu email, bumbac, fibre de sticlă, micanită (la 6 kV). înfăşurarea se izolează în raport cu crestătura. Pentru maşinile sub 500 V, izolaţia crestăturii este formată din una sau două folii izolante din hastafan, nuvolit, preşpan sau alte izolaţii, de grosime 0,5 mm, care înconjoară jur împrejur crestătura. Crestătura se închide spre istm cu o pană de sticlo-textolit ori din lemn de fag fiert în ulei.

Motorul de inducţie cu rotor bobinat:

1-arbore; 2-miezul rotoric; 3-înfşurarea rojorului; 4-miezul statoric; 5-înfaşurarea

statorică; 6-carcasa; 7-scuturile; 8-ventilator; 9-capacul ventilatorului; 10-inele de contact;

11-dispozitiv de ridicare a periilor şi de scurtcircuitare a înfăşurării rotorului; 12-maneta

dispozitivului 11 de ridicare a periilor şi scurtcircuitare a înfăşurării rotorice.

Miezul feromagnetic rotoric se execută din acelaşi material magnetic ca şi miezul statoric, deci din tole de tablă silicioasă de 0,5 mm grosime, izolate sau neizolate (la funcţionarea în regim de motor, frecvenţa de magnetizare a tolelor este foarte redusă şi în consecinţă Pfe2 sunt neinsemnate). La periferia exterioară a rotorului se găsesc crestăturile rotorice în care se plasează înfăşurarea rotorică. Pachetul de tole rotoric se consolidează pe axul maşinii sau pe butucul rotoric prin tole marginale şi plăci frontale de presare şi strângere.

înfăşurarea rotorică poate avea mai multe forme constructive şi anume:

• dacă rotorul este bobinat (sau cu inele) fig. 17.1 înfăşurarea rotorică este trifazată, asemănătoare înfăşurării statorice şi este întotdeauna conectată numai în stea (3 capete ale înfăşurării sunt conectate între ele, iar celălalte trei capete sunt legate fiecare la câte un inel de contact). Pe cele 3 inele de contact, izolate între ele şi faţă de axul rotoric, calcă câte o perie (sau mai multe legate în paralel) de bronz grafit. Cele trei perii sunt legate apoi la bornele plasate în cutia de borne a statorului.

Sistemul de inele şi perii asigură contacte alunecătoare între înfăşurarea rotorică şi reostatul de pornire sau reglare, sau/şi o sursă de tensiune şi frecvenţă date în cazul unei duble alimentări, în consecinţă, prin intermediul acestui sistem de contacte alunecătoare se poate interveni în circuitele retorice, modificându-se după necesităţi parametrii circuitelor de fază sau conectând aceste circuite la surse trifazate exterioare.

• dacă rotorul este în colivie sau în scurtcircuit, înfăşurarea rotorică arată ca în figura 17.3, fiind compusă din Zi bare drepte, masive, aşezate în crestături şi neizolate, bare scurtcircuitate de două inele frontale.

Colivia rotorică se obţine de cele mai multe ori, prin turnare, dintr-un aliaj de aluminiu (siluminiu ori zamac).