Caracteristicile și performanțele traductoarelor

1.1 Caracteristici si performante în regim stationar

Caracteristicile functionale ale traductoarelor reflecta (în esenta) modul în care se realizeaza relatia de dependenta intrare-iesire (I-E).

Performantele traductoarelor sunt indicatori care permit sa se aprecieze masura în care caracteristicile reale corespund cu cele ideale si ce conditii sunt necesare pentru o buna concordanta între acestea.

Caracteristicile si performantele de regim stationar se refera la situatia în care marimile de intrare si de iesire din traductor nu variaza, adica parametrii purtatori de informatie specifici celor doua marimi sunt invarianti.

Caracteristica statica a traductorului este reprezentata prin relatia intrare – iesire (I-E):

y = f(x) (1.1)

în care y si x îndepli¬nesc cerintele unei masurari statice.

Relatia (1.1) poate fi exprimata analitic sau poate fi data grafic printr-o curba tra¬sata cu perechile de valori (x , y).

Caracteristica y = f(x) reda dependenta I-E sub forma ideala deoarece, în realitate, în timpul functionarii traductorului, simultan cu marimea de masurat x, se exercita atât efectele marimilor perturbatoare externe cât si a celor interne care determina modificari nedorite ale caracteristicii statice ideale.

În afara acestor perturbatii (nedorite), asupra traductorului intervin si marimile de reglaj, notate prin . Aceste reglaje servesc la obtinerea unor caracteristici adecvate domeniului de variatie al marimii de masurat în conditii reale de functionare a traductorului. Tinând seama de toate marimile care pot conditiona functionarea traductorului, acesta se poate reprezenta printr-o schema functionala restrânsa, ilustrata în figura 1.1.