Bazele măsurătorilor electrice

Comunicarea si actiunea sunt doua laturi fundamentale ale activitatii omenesti. Comunicarea vehiculeaza în principal prin informatie, pe când actiunea vehiculeaza în principal prin energie.

Masurarea este una din componentele esentiale ale comunicarii. Scopul masurarii este obtinerea experimentala a unei informatii cantitative si/sau calitative, asupra anumitor proprietati ale unui obiect sau sistem si exprimarea ei sub forma adecvata pentru utilizator.

Metrologia („metron” – masura, „logos” ¬¬– stiinta), ca stiinta aparte, este relativ o ramura tânara a stiintelor fizice, însa îsi are radacini în începuturile cunostintelor practice si stiintifice.

Metrologia, în cercetarea stiintifica, are ca scop obtinerea valorii adevarate a unei marimi, iar în tehnica, urmareste verificarea /obtinerea unei marimi între anumite tolerante, impuse de indicatorii de calitate ai proceselor tehnologice. Constructia aparatelor si sistemelor de masurat a cunoscut si cunoaste însemnate transformari, constituind una din ramurile tehnicii cu cea mai rapida evolutie. Ansamblul operatiilor experimentale care se executa în vederea obtinerii rezultatului masurarii constituie procesul de masurare.

1.2. Clasificarea marimilor masurabile

Nu toate proprietatile unui obiect sau ale unui sistem sunt masurabile. O proprietate masurabila este denumita de obicei marime (în particular, marime fizica, daca este caracteristica unui sistem fizic). O conditie de masurabilitate este ca marimea (fizica) sa constituie o multime ordonabila (sa se poata aplica relatiile (=), (<) sau (>) între elementele ei). De asemenea între multimea valorilor marimii si multimea numerelor reale sa se poata stabili conventional o corespondenta biunivoca. Rezultatul final al oricarei masurari este un numar, care împreuna cu unitatea de masura, caracterizeaza marimea masurata. Metodele de masurare si mijloacele de masurare corespunzatoare depind, în principal, de modul de obtinere a energiei necesare pentru efectuarea masurarii si de modul de variatie în raport cu timpul al marimii de masurat.

Dupa modul de obtinere a energiei de masurare, marimile masurabile se împart în marimi active, care permit eliberarea energiei de masurare (ex. temperatura, tensiune electrica, intensitatea curentului electric etc.) si marimi pasive, care nu permit eliberarea energiei de masurare (ex. masa, vâscozitate, rezistenta electrica etc.). Clasificarea marimilor masurabile dupa modul de variatie în timp este prezentata în schema din fig. 1.1.

sinusoidale

constante periodice

Marimi stationare nesinusoidale

de masurat variabile neperiodice

(aleatoare)

nestationare

Fig. 1.1.

Marimile stationare sunt acele marimi care au valorile efective, de vârf si medii constante în timp. La aceste marimi se pot masura:

- o valoare instantanee la un moment dat;

- ansamblul valorilor instantanee într-un interval de timp anumit (curba marimii în functie de timp) sau un parametru global ca:

- valoarea medie Xmed ;

- valoarea efectiva X ;

- valoarea de vârf Xm,într-un interval de timp suficient de mare pentru ca valorile Xmed, X, Xm sa fie independente de alegerea lui. Acesti parametrii globali se definesc astfel: