1. INVESTIGAREA SI TERAPIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR
1.1 Electrocardiografie
Electrocardiografia (ECG) este tehnica masurarii si reprezentarii grafice a potentialelor electrice generate de inima si transmise la suprafata corpului.
1.1.1 Vector cardiac, plane ECG, proiectii
Ciclul cardiac este o succesiune de contractii (sistole) si relaxari (diastole) ale miocardului. Activarea unei parti a tesutului muscular al inimii provoaca o polarizare electronegativa a acestuia si o polarizare electropozitiva a zonei neactivate vecine, ceea ce produce un câmp electric. Potentialul maxim defineste polii electrici, care împreuna cu câmpul aferent formeaza un dipol electric caracterizat printr-un moment electric dipolar numit vectorul cardiac (Figura 1.1: 1– depolarizare atriala; 2– depolarizare ventriculara; 3– repolarizare ventriculara).
ECG analizeaza variatiile în timp ale proiectiilor vectorului cardiac în cele trei plane ortogonale: frontal, transversal si sagital (Figura 1.2). Vectorcardiografia masoara si reprezinta curbele închise în spatiu din Figura 1.1 (b).
Figura 1.1 Câmpul electric creat de dipolul cardiac (a) si curbele descrise de vârful vectorului cardiac în ciclul cardiac (b)
Figura 1.2 Planele electrocardio-grafice: frontal (xy), transversal (xz) si sagital (yz)
Masurarea vectorului cardiac în plan frontal
Proiectiile unui vector într-un plan pot fi reconstituite daca se cunosc proiectiile pe doua axe. În ECG se folosesc, pentru planul frontal, masurari pe trei directii care formeaza un triunghi echilateral numit triunghiul lui Einthoven (Figura 1.3). Masurarile sunt bipolare (amplificatorul preia semnale pe ambele intrari de la electrozi “calzi”) sau unipolare, la care potentialul de masa este cel al piciorului drept (RL – Right Leg).
Derivatiile bipolare sunt notate cu I, II, III. Culegerea I reda semnalul cules între mâna dreapta (RA – Right Arm, electrodul fiind conectat la borna “-“ a amplificatorului) si mâna stânga (LA – Left Arm, electrod conectat la borna “+”).
Masurarile monopolare sunt notate cu VR, VL si VF si reprezinta variatiile în timp ale potentialelor mâinilor dreapta, stânga si piciorului stâng fata de potentialul de referinta (Figura 1.4). Masurarile marite (aVR, aVL si aVF) au amplitudini cu 50% mai mari decât cele normale si considera pentru referinta media potentialelor celorlalte doua extremitati. Relatiile între culegerile bipolare si cele monopolare sunt:
Figura 1.4 Culegere monopolara (VR) în planul frontal
Figura 1.3 Derivatiile ECG în planul frontal
Forma ECG scalare, de exemplu pentru derivatia a II-a, este redata în Figura 1.5. Unda P corespunde contractiei atriale (depolarizare atriala), complexul QRS corespunde contractiei (depolarizarii) ventriculare iar unda T este aferenta repolarizarii ventriculare. Uneori, între undele T si P apare unda U, având origine incerta. Amplitudinea undei R este între 0.1 si 1 mV iar banda de frecventa a semnalului ECG este (0.05 … 100) Hz.
Proiectiile în plan transversal
În planul transversal sunt standardizate culegerile monopolare V1, …, V6 (Figura 1.6). Potentialul de referinta este cel mediu al mâinilor dreapta, stânga si al piciorului stâng (potentialul Wilson cu electrod central). Electrozii V se plaseaza direct pe pielea toracelui.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
