Handbal

CURSUL I

1. SCURT ISTORIC

2. FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE HANDBAL

3. FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE HANDBAL

4. ASPECTE ALE EVOLUŢIEI HANDBALULUI MODERN

5. CONCEPŢIA DE JOC

6.OBIECTUL TEORIEI ŞI METODICII HANDBALULUI

1. SCURT ISTORIC

Handbalul a apărut în Europa la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea prin transformarea unor jocuri cu caracter popular şi sub influenţa altor jocuri sportive, în special al fotbalului din a cărui idee fundamentală de joc s-a inspirat cel mai mult.

Părerii unor autori că handbalul îşi are originea în Germania i se opun date care demonstrează că jocuri asemănătoare ca idee au existat înaintea handbalului în 11 alte ţări cum ar fi Cehoslovacia "hazena" şi în Danemarca "handbold". Denumirea de handbal este dată de profesorul Karl Schelenz din Berlin.

Anul 1921 mai exact ziua de 2 mai poate fi considerat data naşterii handbalului românesc, odată cu desfăşurarea unui joc între două echipe şcolare din localitate.

În anul 1928 se constituie Federaţia Internaţională de Handbal Amator (FIMA), la cere se stabileşte primul regulament internaţional de joc. România devine membră în anul 1930.

La Sibiu, Braşov, Bistriţa, Mediaş şi Sighişoara au loc în anul 1931 primele campionate pe localitate.

în anul 1933 handbalul din România s-a organizat alături de volei şi baschet într-o federaţie comună iar la 7 aprilie 1936 este fondată Federaţia Română de Handbal.

De altfel cel care este socotit pionierul handbalului (în 11 jucători), profesorul Karl Schelenz, de la Institutul de Educaţie Fizică din Berlin a venit în România în anii 1935-1936 pentru a susţine cursuri pentru antrenori şi arbitrii şi chiar antrenamente cu echipele din Sibiu şi Sighişoara, având o contribuţie deosebită la pregătirea echipei naţionale masculine a României, care a participat la Jocurile Olimpice de la Berlin în 1936.

În 1950 se înfiinţează divizia A pentru echipele masculine, iar în 1955 pentru echipele feminine. Între anii 1956-1999 echipele naţionale ale României cât şi echipele de club, participante la competiţiile internaţionale au obţinut o serie de succese remarcabile, ceea ce face din handbal jocul sportiv cu cele mai mari performanţe din România.

2. FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE HANDBAL

Federaţia Română de Handbal este organul de specialitate, apolitic şi nediscriminatoriu din toate punctele de vedere, care are ca scop organizarea, îndrumarea, dezvoltarea şi controlul activităţii de handbal din România. FRH a fost fondată la 1 aprilie 1936 şi cuprinde cluburile şi secţiile de handbal afiliate la aceasta.

Ca organism în subordinea Agenţiei Naţionale de Sport şi fiind o persoană juridică, se bucură de toate drepturile ce sunt conferite prin lege şi alte acte normative.

Structura FRH este următoarea:

- Secţia de handbal;

- Clubul de handbal;

- Colegiile şi comisiile de specialitate:

- Colegiul Central al Antrenorilor;

- Colegiul Central al Arbitrilor;

- Comisia centrală de competiţii, legitimări, transferări şi clasificări;

- Comisia de juniori şi sport şcolar şi universitar;

- Comisia centrală de disciplină;

- Comisia centrală medicală;

- Comisia de mass-media;

- Comisia de apel.

Salariaţi ai federaţiei:

- Preşedinte nesalariati

- Secretar general

- Secretar federal 2

- Antrenor federal 4

- Organizator de competiţii

- Contabili

- Secretar- dactilograf.

ORGANELE DE CONDUCERE ALE FRH:

- Adunarea generală

- Consiliul de administraţie

- Comitetul director

- Preşedintele

Pentru îndeplinirea sarcinilor privind activitatea handbalului în teritoriu s-au constituit comisii judeţene şi municipale.

FRH are steag, emblemă, insignă şi stampilă proprie, iar sediul acesteia este situat în Bucureşti.

Întreaga activitate handbalistică se desfăşoară după următoarele acte normative, aprobate de ANS, elaborate în funcţie de cerinţele acestuia, precum şi de cerinţele organismelor internaţionale de specialitate (FIH, FEH, CIO, FISU):

- Statutul FRH;

- Regulamentul de organizare şi funcţionare al FRH;

- Regulamentul intern de transfer;

- Regulamentul internaţional de transfer;

- Statutul antrenorului şi sportivului de lot naţional;

- Regulamentul de clasificare.

FRH este membră a organismelor internaţionale mai sus menţionate, în cadrul cărora a desfăşurat şi desfăşoară o activitate substanţială, organizatorică şi de concepţie.

3. FEDERAŢIA INTERNAŢIONALA DE HANDBAL

Federaţia Internaţională de Handbal este organismul internaţional care are ca scop dezvoltarea, propagarea şi coordonarea activităţii handbalistice în lume.Acest organism internaţional a apărut cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Amsterdam din 1928, numindu-se Federaţia Internaţională de Handbal Amator IAHF. În 1946 se transformă în FIH, în cadrul congresului desfăşurat la Copenhaga, având ca ţări fondatoare Danemarca, Finlanda, Franţa, Ţările de Jos, Norvegia, Polonia, Suedia şi Elveţia. În prezent FIH numără înjur de 140 de ţări afiliate, de pe toate continentele, multe din cele neafiliate fiind interesate de a intra în familia mondială a handbalului.

.Alexe,N.- Antrenamentul sportiv modern,Ed.Edilis, Bucureşti, 1993.

Baroga, L.- Calităţile fizice combinate, Bucurcţti, 1995.

Bota, I., Macovei, B.- Handbal. Antrenamentul portarului, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1983.

Bota, I., Bota, M.- Handbal. 500 exerciţii pentru învăţarea jocului, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1990.

Cercel, R- Handbal, exerciţii pentru fazele de joc, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1980.

Cercel, P. - Calităţile motrice în handbal, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1985.

Colibaba-Evuleţ, D., Bota, I. - Jocuri sportive. Teorie si metodică, Ed. Aldin, Bucureşti, 1998.

Csondor, G. - Handbal, instruirea echipelor şcolare, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1986.

Dragnea,A. -Antrenamentulsportiv, EDP, Bucureşti, 1996.

10. Drăgan, 1- Selecţia şi orientarea medico-sportivă, Ed. Sport-Turism,Bucureşti, 1989.

Ghcrmănescu K.I. şi colab. - Teoria şi metodica handbalului, EDP, Bucureşti,1983.

Gogâlţan, V. - Instruirea copiilor şi juniorilor în handbal, Ed. Stadion, Bucureşti, 1974.

Popescu, C. - Lecţii de handbal, Ed. Stadion, Bucureşti, 1979.

Popescu, C. şi colab.- Concepţia dejoc şi pregătire, CCPS, Bucureşti, 1996.

Rusu, T., Zamfir, Gh. - Curs de handbal, Cluj-Napoca, 1997.

Sotiriu, R. - Handbal, antrenament, teorie-metodică, Ed. Garold, Bucureşti, 1998.

Vick, W, Busch, H., Fischer, G., Kock, R.- Pregătirea de handbal în sală, CCPS, Bucureşti, 1995.

Zamfir, Gh., Florean, M.- Handbal, curs de specializare an III, Cluj-Napoca,1996.

Zamfir, Gh., Florean, M., Toniţa, T. - Handbal. Iniţiere-Consolidare, Ed. CasaCărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2000.