Tranzacții economice internaționale - riscurile în tranzacțiile comerciale internaționale

2.1 Definirea şi clasificarea riscurilor în tranzacţiile internaţionale

Mediul internaţional de afaceri este influenţat de evoluţia contradictorie a economiei mondiale şi de fenomene de instabilitate care caracterizează majoritatea economiilor naţionale. În viaţa economică intervin mulţi factori şi condiţii a căror apariţie, manifestare şi evoluţie este greu de prognozat cu exactitate. Din acest motiv, tranzacţiile economice internaţionale se desfăşoară, în prezent, în condiţii de risc şi incertitudine.

RISCUL ECONOMIC reprezintă o alternativă (cealaltă fiind şansa) a condiţiilor de finalizare a unei afaceri comerciale sau financiare. În cele din urmă, riscul este cauzator de rezultate nefavorabile, care se pot materializa în cheltuieli suplimentare, pierderi, şi imposibilitatea valorificării unui moment conjunctural favorabil, dar incert. În acelaşi timp, şansa este cea care ocazionează obţinerea sau amplificarea unor rezultate favorabile. Ambele alternative (riscul sau şansa) au la bază factori şi cauze de natură obiectivă sau subiectivă. O parte din aceşti factori şi cauze pot prognozate, cu ajutorul probabilităţilor. Şansa este alternativa dorită, urmărită, în timp ce riscul trebuie mai întâi cunoscut, evaluat, iar apoi trebuie stabilite măsurile adecvate de protecţie.

În vederea prezentării principalelor tipuri de riscuri posibile, se vor utiliza câteva criterii de clasificare.

După natura lor, riscurile pot să fie:

- riscuri cu conţinut economic - datorate, în principal, evoluţiei contradictorii a pieţei mondiale, fluctuaţiilor care au loc în economie (riscul de preţ şi cel valutar), sau nerespectării obligaţiilor contractuale de către una sau cealaltă dintre părţile semnatare ale contractului (abaterile de la calitate, cantitate, sau condiţiile de ambalare, nerespectarea termenului de livrare, întârzierea sau neefectuarea plăţii);

- riscuri de altă natură - este situaţia unei mari varietăţi de riscuri . Aici amintim riscul de război sau de schimbare a regimului politic şi riscul unor calamităţi naturale. Acest tip de riscuri sunt foarte greu de prevăzut, iar protecţia împotriva lor este foarte dificilă şi costisitoare.

După cauzele care determină producerea lor, riscurile pot fi:

- naturale - determină distrugerea totală sau parţială a mărfurilor (exemplu: recoltele agricole), sau întârzierea efectuării transporturilor. Exemple : fenomene meteorologice, erupţia vulcanilor, seisme etc.;

- politice - determină apariţia unor perioade de anarhie (vid legislativ), sau instabilitate, schimbări fundamentale ale orientărilor în politicile comerciale. Exemple: riscul schimbării formei de guvernământ, lovituri de stat etc.;

- administrative - determină apariţia unui climat de neîncredere, tendinţa de reducere a ponderii afacerilor de durată, prin dezvoltarea excesivă a tranzacţiilor speculative, conjuncturale. Exemple de astfel de riscuri: riscul schimbării reglementărilor de comerţ exterior, a competenţelor şi structurilor organizatorice ale aparatului central de comerţ exterior etc.;

- de management - determină obţinerea unor rezultate nesatisfăcătoare, prin degradarea imaginii firmei faţă de exterior, diminuarea profiturilor realizate. În această categorie intră: riscul conducerii defectuoase a proceselor de producţie, a activităţilor de prospectare a pieţei, a activităţii aparatului propriu de comerţ exterior, riscul degradării relaţiilor firmei cu intermediarii;

- contractuale - determină rezultate nefavorabile în ceea ce priveşte păstrarea sau câştigarea partenerilor, cât şi sub aspect financiar (plata de penalităţi etc.). Aici putem include: riscul privind negocierea neadecvată a clauzelor şi condiţiilor contractuale, sau nerespectarea clauzelor şi condiţiilor acceptate în contract etc.;

- de preţ - determină obţinerea unor rezultate financiare nefavorabile. Aceasta constă în riscul modificării preţului, la elementele care compun produsul care este obiect al contractului, sau la produsul final, pe piaţa internă sau internaţională, între momentul contractării şi cel al plăţii;

- valutare - determină producerea, pentru una sau cealaltă dintre părţile contractuale, unor pierderi financiare importante. Acest tip de riscuri constă în riscul fluctuaţiilor în sens nefavorabil a cursurilor valutare, a valorilor negociate la bursă, a nivelului dobânzilor, a ratei inflaţiei, sau nesiguranţa în valorificarea capitalului investit etc.;

După locul unde se produc, riscurile pot fi:

- interne - se manifestă în cadrul naţional, sau în cadrul firmei angajate în tranzacţii internaţionale şi determină nerespectarea (cantitativă sau calitativă) a clauzelor contractuale, sau a unor angajamente faţă de partenerii de afaceri;

- internaţionale - se manifestă pe piaţa internaţională, în cadrul mediului internaţional de afaceri, determinând apariţia unor consecinţe nefavorabile pentru importatori sau exportatori . Exemple : conflicte armate sau comerciale, stări de tensiune, mari fluctuaţii ale preţurilor pe piaţa internaţională sau a cursurilor valutare.

Din clasificarea anterioară, ne interesează riscurile care pot să apară în contractele care se derulează pe plan extern. În scopul de a da o explicaţie cât mai precisă a elementelor şi conceptelor ce pot interveni sub aspectul tranzacţiilor economice internaţionale, este necesară explicarea conceptului de risc comercial (respectiv risc economic). Astfel, prin RISC COMERCIAL se înţelege posibilitatea ca un eveniment viitor şi probabil să provoace consecinţe patrimoniale negative părţilor la un contract comercial internaţional, partea prejudiciată neputând trage la răspundere pe debitor. Dacă aceste consecinţe se produc, ele afectează gestiunea economică a întreprinderii prejudiciate, proporţional cu gradul de nerealizare a încasărilor valutare scontate. Efectele riscului comercial se pot produce atât pe planul rezultatelor operaţiunii de comerţ exterior, cât şi, ca o consecinţă a acestora, pe planul răspunderii persoanelor care au conceput, decis şi realizat respectiva operaţiune de comerţ exterior prejudiciabilă. De aceea, în etapa negocierii contractelor comerciale externe trebuie să se estimeze în permanenţă riscul comercial, în vederea formulării şi includerii în contract a clauzelor adecvate, cu caracter preventiv. În afacerile economice internaţionale protecţia împotriva riscurilor trebuie să ocupe un loc foarte important, tocmai datorită consecinţelor lor negative asupra oamenilor de afaceri.

Detaliem în cele ce urmează riscurile comerciale care intervin în derularea contractelor externe de vânzare-cumpărare:

a) riscul privind bonitatea partenerilor comerciali. Acest risc vizează capacitatea agenţilor comerciali de a-şi onora la timp obligaţiile pe care şi le asumă prin contracte. El poate fi atenuat prin verificarea, înaintea încheierii contractului, pe multiple căi, a bonităţii partenerului de afaceri.

b) riscul privind negocierea neurmată de contractare. El poate fi evitat atât pe cale contractuală, cât şi extracontractuală, prin diminuarea costurilor aferente proiectelor complexe de oferte, obţinerea de garanţii privind refuzul de încheiere a contractului după adjudecarea ofertelor de executare de obiective industriale, convenţii şi garanţii prealabile privind păstrarea secretului pe timpul negocierii transferului de know-how etc.

c) riscul de scumpire a materiilor prime, materialelor şi manoperei privind exporturile complexe. Riscul de scumpire a inputurilor poate fi atenuat prin înscrierea în contract a unor clauze împotriva riscului de preţ.

d) riscul privind fluctuaţiile valutare - poate fi contracarat atât prin clauze contractuale, cât şi prin operaţiuni pe piaţa valutară.

e) riscul privind vânzările pe credit - implică eroziunea capitalului, datorită fenomenelor inflaţioniste şi poate fi evitat prin determinarea preţurilor echivalente la scadenţă cu preţurile actuale la data negocierii şi încheierii contractului.

f) riscul privind neîncasarea preţului, sau cel privind încasarea întârziată - se poate evita prin scrisoarea de garanţie bancară, cambie (acceptată şi avalizată), ipotecă, sau rezervarea dreptului de proprietate .

g) riscul privind modificarea condiţiilor de executare a contractelor comerciale internaţionale stabilite de către părţi. Se poate evita pe calea partajării diferenţelor de cost al navlului, sau prin clauza de readaptare a contractului numită clauză de hardship.

e) riscul privind neplata preţului - poate fi preîntâmpinat prin executarea garanţiilor de plată, înscrierea la masa credală în cazul declarării falimentului debitorului.

f) riscul de neexecutare, executare tardivă, sau necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale - poate fi diminuat prin înscrierea în contract a clauzei de stabilire a unor penalităţi adecvate, executare coactivă.

Dintre aceste riscuri, vom analiza în primul rând riscul valutar şi riscul de preţ, respectiv măsurile de protecţie împotriva lor.