Strategii de Consum Durabil

Introducere

CAZUL ENRON

Compania Enron a dat faliment în 2001, înregistrând datorii de aproximativ 31,8 miliarde de dolari.

Înainte de această dată, Enron era a şaptea companie ca mărime din SUA, ocupând primul loc în lume în comerţul energetic.

Scandalul Enron a ridicat serioase semne de întrebare asupra principiilor de guvernare corporatistă şi a practicilor de management în domeniul sustenabilităţii.

După acest scandal, politicile de responsabilitate corporatistă au devenit practic un instrument important în strategia companiilor de a recâştiga încrederea grupurilor cointeresate (stakeholders).

Organizaţiile acţionează într-o lume complexă, dinamică, în continuă schimbare, la ale cărei provocări încearcă în permanenţă să răspundă.

Dar, cine conduce lumea?

Cine conduce lumea?

In an interview for a famous magazine, the French Minister of Foreign Affairs (1997 – 2002), Hubert Vedrine, mentioned the top of the powers in the world:

Nobody/ luck/ chaos.

Americans: company managers, businessmen, rating agencies, press, directors, researchers in all fields, people’s believes, the president.

Five of six political, economical powers and cultural powers, among which is also France, with an important role in the European continent.

State presidents, as well as secretary generals of different international organizations.

Chiefs of organized crime.

(last place) Rest of the people who contribute to the well-being of the society.

“This is the real list, not subject of a rational judgment” said the French Minister.

“Mări şi insule”

Insule de sărăcie în mări de bogăţie

Insule de bogăţie în mări de sărăcie

Obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a U E

Limitarea schimbărilor climatice şi a costurilor şi efectelor sale negative pentru societate şi mediu;

Să ne asigurăm că sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale şi de mediu ale societăţii noastre, minimizând impacturile sale nedorite asupra economiei, societăţii şi mediului;

Promovarea modelelor de productie şi consum durabile;

Îmbunătăţirea managementului şi evitarea supraexploatării resurselor naturale, recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor;

Promovarea unei bune sănătăţi publice în mod echitabil şi îmbunătăţirea protecţiei împotriva ameninţărilor asupra sănătăţii;

Crearea unei societăţi a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarităţii între şi în cadrul generaţiilor, asigurarea securităţii şi creşterea calităţii vieţii cetăţenilor ca o precondiţie pentru păstrarea bunăstării individuale;

Promovarea dezvoltării durabile pe scară largă; asigurarea ca politicile interne şi externe ale UE sunt în acord cu dezvoltarea durabilă şi angajamentele internaţionale ale acesteia.

Integrarea obiectivelor dezvoltării durabile în centrul activităţilor economice presupune modificarea modelelor de producţie şi consum

Această schimbare se poate face prin reglementări, fiscalitate, decizii juridice, solicitări din partea publicului etc.

În abordarea Producţiei şi Consumului Durabile (PCD) este foarte important să se pună accentul pe responsabilizarea mediului de afaceri, alături de conştientizarea societăţii civile, România fiind încă la primii paşi în acest domeniu.

Guvernul, instituţiile statului au un rol esenţial, în a include, în strategiile şi politicile sale conceptul de Producţie şi Consum Durabile – primul pas fiind chiar Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă, şi în a iniţia şi întreţine un dialog continuu cu societatea civilă, precum şi cu latura productivă şi de servicii – respectiv mediul de afaceri.

Acestă schimbare de "filosofie" în modul de a produce şi consuma, trecerea de la o Producţie şi Consum "cu orice preţ" (preţul legat de eliminarea produşilor "catabolici" ai sistemelor economice fiind uneori mai mare, însă plătit mai târziu, calculele economice neţinând seama de ele la momentul proiectării produsului) la Producţia şi Consumul Durabile, având "preţurile incluse" sau evitând "nota de plată" către alţii – din alte zone geografice sau din viitor, va fi un proces care va trebui să pornească din 3 direcţii:

Guvernul şi instuţiile statului care, urmând modelul UE, vor facilita accesul Mediului de Afaceri la diferite instrumente către Producţia şi Consumul Durabile;

Responsabilizarea Mediului de Afaceri prin "presiuni", atât din partea celor de la pct. 1, cât şi alături de societatea civilă;

Conştientizarea societăţii civile pentru a "cere" produse şi servicii care au fost proiectate urmând modele de Producţie şi Consum Durabile.

1. Lesyek Balcerowicz (2001), Libertate şi dezvoltare. Economia pieţei libere, Editura Compania, Bucureşti

2. Richard Branson (2012), Afacerile, pentru oameni, Editura Publica, Bucureşti

3. Sazan Chatterjee (2009), Strategii de evitare a eşecului, Editura ALL, Bucureşti

4. Daniel Goleman (2009), Inteligenţa ecologică, Editura Curtea Veche, Bucureşti

5. Nicolas Gueguen (2006), Psihologia consumatorului, Editura Polirom, Bucureşti

6. Carl Honore (2008), Elogiu lentorii, Editura Publica, Bucureşti

7. George Ritzer (2010), Globalizarea nimicului, Editura Humanitas, Bucureşti

8. George Ritzer (2011), Mcdonaldizarea societăţii, Editura Comunicare.ro, Bucureşti

9. Muhamad Yunus (2010), Dezvoltarea afacerilor sociale, Editura Curtea Veche, Bucureşti

10. ***, Strategia (2011), HBR'S 10 Must Reads, Editura Bizzkit, Bucureşti