Strategia post aderare

INTRODUCERE - NOTA EXPLICATIVA

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 constituie un moment de referinta in istoria natiunii. Este un moment la realizarea caruia a fost mobilizata intreaga societate romaneasca timp de mai bine de un deceniu. Calitatea de membru al Uniunii Europene va avea implicatii majore aproape pentru toate segmentele societatii romanesti (invers: ,,implicatii pentru aproape toate segmentele"), motiv pentru care este de dorit ca fiecare dintre acestea sa isi elaboreze un document strategic privind implicatiile si organizarea de dupa momentul aderarii (nefiind definit ce inseamna ,,segment al societatii civile", concluzia rationamentului e viciata. I.e. Asociatia Stomatologilor din Romania, constituind un segment al societatii (civile), ar trebui sa isi elaboreze o strategie post-aderare?! Poate chiar i-ar fi utila, dar e necesara ideea in acest document?)

Documentul elaborat in continuare (as recomanda ,,Documentul de fata" sau ,,Prezentul document", altminteri suna a referat studentesc) este necesar pentru a aduce un plus de coerenta in politica externa, pentru a stabili orientarile de baza ale acesteia si pentru a genera o perspectiva strategica la nivelul factorilor de decizie in domeniu. O strategie post-2007 este de asemenea necesara pentru identificarea rolului si a pozitiei Romaniei intr-o Uniune aflata la rascruce si pentru identificarea si valorificare oportunitatilor ce se deschis Romaniei.

Elaborarea strategiei de post-aderare este un exercitiu (poate ,,demers"(?), altfel, pentru o strategie post-aderare suna un pic scolareste) de auto-definire care va arata atat partenerilor europeni cat si cetatenilor Romaniei profilul, asteptarile, valoarea adaugata a tarii noastre in interiorul UE, dar si obiectivele urmarite in procesul de integrare. Indeplinirea obligatiilor in cadrul Uniunii Europene, promovarea intereselor nationale si identificarea prioritatilor actuale sunt esentiale in perspectiva unei imagini a Romaniei de partener activ si de incredere in UE.

Strategia externa post-aderare (lipseste, credem, ,,nu este"/"nu reprezinta") un program de guvernare si nici nu inlocuieste strategiile sectoriale existente (de securitate, Marea Neagra, Balcani, Orientul Mijlociu) (noi chiar avem o strategie pentru Orientul Mijlociu??!), ci vine sa le completeze si sa le angreneze intr-o logica integrata. Ea defineste un concept asupra (al / de) politicii externe a Romaniei ca stat membru UE, al rolului diplomatiei ca vector de promovare a intereselor politice, de securitate si economice, plecand (pornind) de la realitatile prezentului si asigurand suficienta flexibilitate pentru actiunea externa in viitor. Documentul invita factorii de decizie sa reflecteze asupra unor optiuni si prioritati in materie de actiune externa.

Pe un plan mai amplu, aceasta strategie atrage atentia asupra necesitatii mobilizarii tuturor resurselor (ideea pare usor liric-mobilizatoare), inclusiv a celor din afara spectrului diplomatic traditional. In lumea contemporana exista instrumente si factori care influenteaza politica externa si de aceea, orice evaluare strategica a politicii externe trebuie sa tina cont si de acesti factori (platitudine).

In aceasta logica, strategia externa post-aderare trebuie sa prezinte, in afara aspectelor cunoscute ale politicii externe, si o prezentare a contextului european in care are loc aderarea Romaniei la UE si o evaluare de tip SWOT a situatiei Romaniei la momentul aderarii (Daca urmatorul e al 3-lea, probabil ca acesta ar fi al doilea capitol, suucesiv celui introductiv? Plus, in canoanele si rigorile scrierii academice, as prefera termenul ,,parte", generic si cu sonoritate mai distinsa si nescolareasca, celui de ,,capitol", cu iz didactic). Al treilea capitol enunta si descrie obiectivele Romaniei ca membru al UE, cu un accent mai mare pe politica externa, urmat de un capitol concentrat mai mult (pleonasm. Eventual ,,focalizat asupra") pe diversele paliere ale politicii externe, care, in functie de oportunitate, poate fi ulterior dezvoltat in planuri de actiune specifice. Orizontul de timp avut in vedere in aceasta strategie este 2013-2015. ????

CAPITOLUL 1: CONTEXTUL EUROPEAN

1.1. PREMISE (sensul acestui cuvant e altul, chiar daca denaturarea e impamantenita)

Sfarsitul razboiului rece (majuscule cel putin la primul termen) si disparitia sistemului bipolar (as sugera ,,destramarea" / ,,transformarea". Sistemul international este o realitate perena, configuratia sa, fie aceasta uni-, bi- sau multipolara reprezinta imagini, fatete, radiografii ale sale. Ca atare, sistemul se transforma din bipolar in altceva, fara a disparea. Unul dintre poli a disparut, atat) au marcat inceputul unei perioade de ample si rapide transformari pe scena internationala. Actualul sistem international trebuie sa raspunda unor noi si complexe provocari (Reificarea ,,sistemului international". Nu SI trebuie sa raspunda, ci statele, sau, eventual, comunitatea internationala, ceea ce e cu totul altceva decat SI) generate de accelerarea (plus largire plus adancire a interconectarii, ca sa citez o definitie de referinta) fenomenului de globalizare, atat a oportunitatilor cat si a riscurilor, intensificarea si multiplicarea amenintarilor asimetrice, dar si amplificarea posibilitatilor de promovare a valorilor democratice si a modelului economiei de piata in spatii pana nu demult impenetrabile (gramatica!!!).

In acelasi timp, procesele de integrare regionala afecteaza si modeleaza relatiile internationale, creand un sistem international complex si interdependent (Cam simplist. SI actual e rezultatul manifestarii opuse, simultane si interconditionate a doua procese - globalizare pe de o parte, ca vector centripet, integrator si localizare/fragmentare ca vector centrifug, entropic). Astfel, viziunea unipolara a lumii se confrunta (1. nu viziunea este cea care se confrunta, 2. Exista eventual o viziune asupra unipolaritatii SI, nu una unipolara in sine) cu dezvoltarea unui univers multilateral (adica?) si multipolar care isi are originea in formarea diferitelor grupari regionale (in vocabularul academic ,,multipolar" inseamna ceva mai mult. Oricum, multipolarismul incipient din SI actual este generat de ascensiunea deopotriva a unor actori statali - Rusia, China si supra-statali - UE, si nu doar de cei din urma, cum s-ar intelege din text), pentru care Uniunea Europeana serveste drept punct de referinta.

In acest context (,,In contextul in care" e de preferat, caci securitatea interna si cea externa sunt indisolubil legate dintotdeauna, nu doar in acest context), in care aspectele interne si externe ale securitatii sunt legate indisolubil, vechea ordine a relatiilor internationale si principiile care o guvernau se transforma in mod accelerat, fiind necesare abordari si instrumente novatoare, adaptate conjuncturii actuale.

PLUS pentru a evita introducerea ex abrupto a ideii legate de securitate, am recomanda inserarea un paragraf explicativ al transformarii post Razboi rece a coceptului si practiciilor de securitate - multisectorial (politico-militar, economic, societal, ecologic), ca regionalizare (a crescut semnificativ preocuparea pentru factorii si elementele regionale de securitate in detrimentul celor internationale), etc., sugerand astfel implicit si o abordare a aderarii al UE din perspectiva securitatii in sens actual.

Totodata, emergenta unor noi puteri economice determina nu numai cresterea accentuata a competitiei pentru accesul la resurse si la piete, ci si schimbarea echilibrului de forte in sistemul politic mondial (Tautologie; una inseamna cealalta).

Rezultat al unui complex proces de armonizare si integrare, Uniunea Europeana este, in prezent, unul dintre principalii actori ai scenei internationale (extrem de debatabil - i.e. agregat sau sectorial?, dar presupun ca asertiunea e mai degraba programatica si impusa de subiectul documentului de fata).

UE parcurge in acest moment un proces de redefinire a identitatii si a coeziunii sale interne (coeziunea este prin definitie interna), in contextul necesitatii de a se afirma ca actor competitiv si dinamic intr-o lume in globalizare, dar si pe fondul ,,digerarii" celui de-al cincilea val al extinderii, inceput in 2004, cu aderarea primilor 10, si in curs de finalizare, prin aderarea Romaniei si Bulgariei, la 1 ianuarie 2007. Uniunea se afla, de asemenea (ideea introdusa aici nu e chiar atat de diferita fata de cea precedenta), intr-un plin proces de reconectare cu proprii cetateni si de reasezare a sustinerii acestora pentru proiectul politic european pe baze care sa corespunda preocuparilor europenilor, la inceputul secolului XXI, percepute diferit de cele de la jumatatea secolului trecut. In egala masura, Uniunea cauta raspunsuri credibile si eficiente in vederea intaririi rolului sau extern, pe fondul unei situatii dihotomice de competitie si parteneriat (simultane? Sau ce semnifica aici ,,dihotomic"?) cu SUA si Asia de Est (ceilalti poli majori ai momentului) (imi pare mai degraba ca e vorba de China pe