Educatia, ingrijirea sanatatii, protectia fata de concetatenii agresivi,
incendii, ori calamitati, sistemul de justitie si multe altele sunt furnizate
de catre administratia publica pe baza finantarii bugetare.
Esecul pietei
- pietele asigura reglarea sistemului economic prin stabilirea preturilor
de echilibru ca urmare a jocului concurentei;
- pentru a functiona cat mai eficient pietele trebuie sa fie cat mai
apropiate de concurenta perfecta;
- lasat sa functioneze fara restrictii, sistemul piata nu va fi suficient de
eficient. Va exista tendinta de a se produce prea mult din anumite
bunuri si prea putin din altele.
Esecul pietei = ansamblul de situatii in care nu sunt indeplinite conditiile
necesare obtinerii unei solutii privind functionarea eficienta a pietelor.
Cooperarea = asigurarea criteriului Pareto de eficienta: imbunatatirea
utilitatii unui individ nu trebuie sa diminueze utilitatea nici unui alt
individ.
Factorii care provoaca esecul pietei sunt:
a) existenta bunurilor publice si externalitatile;
b) concurenta imperfecta;
c) informatia incompleta;
d) incertitudinea.
=> apar costurile de tranzactie: costurile de informare, costurile de
decizie, costurile de negociere, costurile legale necesare incheierii
contractelor (de ex., va fi costisitor atat pentru consumatori, cat si pentru
producatori sa se informeze despre intentiile lor reciproce).
De ce furnizeaza statul aceste bunuri?
Ce activitati trebuie finantate de la buget?
Esenta esecului pietei consta in inabilitatea indivizilor de a coopera.
- pietele se indeparteaza de conditiile necesare functionarii eficiente =>
functia alocativa a statului (Musgrave1) pentru a corecta efectele
negative.
- esecul pietei in asigurarea echitatii, justitiei sociale privind distributia
veniturilor si bogatiilor => functia distributiva a statului (Musgrave) -
interventia pentru a aduce aceasta distributie in limite sociale
rezonabile.
- manifestarea inflatiei, somajului, stagnarii cresterii economice,
dezechilibrelor balantei de plati => functia de stabilizare a statului.
- pentru asigurarea disciplinei contractuale, mentinerea
comportamentelor individuale in limitele impuse de societate =>
functia regularizatoare a statului prin organizarea sistemului juridic.
- daca piata ar fi perfecta si completa in sensul intrunirii tuturor
caracteristicilor necesare functionarii eficiente, si daca nu s-ar pune
problema coordonarii actiunilor indivizilor => functiile guvernului s-ar
limita doar la redistribuirea veniturilor si la asigurarea justitiei sociale.
1. Functia alocativa a statului
Un element fundamental al sistemului economiei de piata este
proprietatea particulara asupra capitalului.
- proprietatea individuala: confera unui individ dreptul de proprietate
asupra unui bun si implicit dreptul de a exclude alti indivizi de la
beneficiile furnizate de acel bun
- proprietatea comuna: un grup de persoane au dreptul nerestrictionat
de a beneficia de obiectul acelei proprietati; nimeni nu poate vinde
dreptul sau la beneficii altui membru din grup si nici nu poate exclude
vreun membru de la beneficiile bunului.
1 R. A. Musgrave, A.T. Peacock, Classics in the Theory of Public Finance, Macmillan, London, 1958
Pentru ca pietele sa functioneze eficient este necesar ca drepturile de
proprietate sa fie bine definite.
Tragedia proprietatii comune (tragedy of commons) (Hume)
- un numar de indivizi (vecini) au acces la o pajiste aflata in proprietate
comuna.
- fiecare individ are voie sa-si pasca animalele si nici un individ nu are
dreptul sa vanda pajistea, sau parti din aceasta; deoarece nici un
individ nu are voie sa vanda altuia dreptul de utilizare a pajistii,
rezulta ca nu poate exista nici un schimb.
- pajistea fiind un bun liber indivizii vor avea tendinta sa o foloseasca in
exces => deteriorarea rapida a acesteia.
- daca un individ doreste sa introduca un sistem de drenare, sau alta
masura care ar imbunatati calitatea pajistii, ceilalti vor beneficia de
rezultate fara sa suporte costurile.
- in cazul unui grup mic se poate negocia mai usor o solutie pentru
rezolvare problemei. Daca grupul este mare obtinerea unui consens
este costisitoare => costurile de tranzactie si de luare a deciziei sunt
mari.
In absenta unei reguli de utilizare interesele individuale ale fiecarui
individ pot intra in conflict.
D. Ailenei, D. Cucu, N. Jula, S. Iordache, Economie Politica, Lito.
Universitatea Politehnica Bucuresti, 1994
C. Angelescu, I. Stanescu, Economie, Editura Oscar Print, 2000
A. J. Auerbach, M. Feldstein, Handbook of Public Economics, North
Holland, 1987
C. V. Brown, P. M. Jackson, Public Economics, Basil Blacwell Ltd,
1990, Cambridge, Massachussets, U.S.A.
D. Ciucur, I. Gavrila, C. Popescu, Economie, Editura Economica, 1999
P.G. Hare, Survey in Public Sector Economics, Basil Blackwell, 1988
R. Millward, P. Guitton, Public Economics, Longman, 1983
R. Lipsey, A. Christal, Economia Pozitiva, Editura Economica, 2000
P. A. Samuelson, W. D. Nordhaus, Economics, McGraw-Hill, 1992
*** Dictionar de Economie, Editura Economica, 2001
*** Economie, manualul catedrei de Economie si Politici Sociale a
A.S.E., Editura Economica, 2000
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
