Piața forței de muncă

Capitolul I

PIATA FORTEI DE MUNCA-PRECIZARI CONCEPTUALE SI METODOLOGICE DE ANSAMBLU

1. PIATA FORTEI DE MUNCA: CONCEPT, FUNCTII SI CARACTERISTICI

La ora actuala, pretutindeni in lume, exista un interes major pentru cunoasterea si pe cat posibil stapanirea problematicii pietei fortei de munca, respectiv pentru marirea gradului de ocupare in scopul cresterii avutiei nationale.

Crearea conditiilor pentru ca factorul munca sa se manifeste activ si creator constituie una din problemele social-economice majore cu care se confrunta toate tarile lumii contemporane. Problema respectiva este amplu dezbatuta in literatura de specialitate si este diferit reflectata in programele de guvernamant. In tarile cu economie avansata, in care exista o astfel de preocupare, si nu numai, s-a impus opinia conform careia calitatea guvernarii, eficienta managementului guvernamental este apreciata si trebuie sa fie apreciata prin prisma rezultatelor in ceea ce priveste utilizarea resurselor de munca ale tarii. O asemenea opinie are ca punct de plecare rolul factorului munca in ansamblul factorilor de productie contemporani si particularitatile pietei fortei de munca.

Piata fortei de munca detine un loc principal in cadrul sistemelor de piete, avand in centrul atentiei omul si interesele sale. Echilibrul dintre cererea si oferta de forta de munca, dintre ocuparea deplina si cresterea productivitatii muncii reprezinta partea integranta, componenta indispensabila a echilibrului economic general. Importanta realizarii echilibrului pe aceasta piata rezulta din rolul decisiv al resurselor umane in procesul dezvoltarii economico-sociale.

Astfel, resursa umana poate fi privita in dublu sens: ca consumator colectiv, caz in care se identifica cu populatia totala si ca producator colectiv, caz in care se identifica cu resursele de munca (forta de munca). Astazi, in Economia moderna a Serviciilor resursa umana nu mai este un simplu consumator, un cumparator pasiv ci isi aduce propria contributie la utilizarea produselor si crearea avutiei, devenind, in mod implicit, parte a productiei, adica co-producatori . In acest sens, Alvin Tofler sustine ca resursa umana-consumator devine prosumator.

In general, economia moderna apare ca un ansamblu de piete interconectate, structurate, pe de o parte in piata bunurilor si serviciilor, iar pe de alta parte, in piata factorilor de productie. Piata fortei de munca detine locul central in sistemul pietei factorilor de productie, forta de munca fiind considerata factorul de productie activ si determinant. Forta de munca este ,,marfa" care concepe si produce toate celelalte marfuri, le imprima acestora valoare si utilitate, asigurandu-le vanzarea-cumpararea si consumul lor.

Piata fortei de munca poate fi definita ca spatiul economic unde se intalnesc se confrunta si se negociaza in mod liber cererea (respectiv detinatorii de capital banesc, in calitate de cumparatori) si oferta de forta de munca (respectiv posesorii de forta de munca). Reprezinta, de asemenea, un sistem de relatii si tranzactii care asigura, prin mecanisme specifice (in primul rand prin intermediul salariului) echilibrarea cererii si ofertei de forta de munca.

Forta de munca reprezinta capacitatea de munca fizica si intelectuala a omului, totalitatea aptitudinilor datorita carora omul este capabil sa produca bunuri economice sau sa participe la o activitate sociala utila

Piata fortei de munca, cele doua componente ale ei-cererea si oferta - se afla in permanenta interdependenta cu celelalte piete specifice, mai intai cu piata bunurilor economice, ca unitate dinamica a cererii si ofertei agregate de bunuri economice (materiale, servicii, informatii). Aceasta semnifica faptul ca relatiile specifice pietei fortei de munca sunt reciproce cu relatiile specifice pietei bunurilor economice, in sensul ca, toate imprejurarile de timp si spatiu privind dezvoltarea economico-sociala sunt sursa cererii de forta de munca, si evolutia demografica este sursa ofertei de forta de munca. Altfel spus, piata fortei de munca si mecanismele ei sunt dependente de gradul de dezvoltare a societatii, fiind considerata o piata derivata. Prin urmare, relatiile multiple in continua diversificare intre dezvoltarea economica, evolutia veniturilor din munca si miscarea demografica formeaza substanta pietei fortei de munca.

Corelatiile dintre piata fortei de munca si celelalte piete (piata bunurilor, piata capitalurilor, etc) nu sunt numai de natura cantitativa, nevizand numai dimensiunile si proportiile ce se stabilesc intre cererea si oferta de forta de munca si aceleasi categorii economice ale celorlalte piete ci si de natura calitativa. Astfel ca aceste corelatii au in vedere si mecanismele functionale si parghiile economico-financiare specifice fiecarei piete, agentii economici specifici ce alcatuiesc piata respectiva, cadrul institutional si legislativ corespunzator.

Agentii economici prezenti pe piata fortei de munca sunt:

1). Ofertantii sau vanzatorii de forta de munca (menajele), respectiv cei ce ofera marfa reprezentata de capacitatea de munca si competenta profesionala, in schimbul unui pret numit salariu, stabilit pe piata. Acestia au ca scop obtinerea unui maximum de satisfactie (sau maximum de utilitate).

2). Cumparatorii, respectiv intreprinderile financiare si nefinanciare si alti agenti economici care au nevoie de forta de munca, intr-o anumita cantitate si structura profesionala, pentru care sunt dispusi sa plateasca un anumit pret (salariu), astfel incat sa obtina maximum de profit.

Sub aspect economic si juridic, proprietarul fortei de munca dispune in mod liber de ea si o ofera proprietarului de capital, care formuleaza cererea, iar negocierile dintre acestia se concretizeaza in contract de angajare si salariu.

3). Intermediarii, care pot fi oficiile de plasare a fortei de munca, la nivel central, regional si local, prin intermediul carora ofertantii intra in contact cu angajatorii de forta de munca.

In cadrul unei economiei de piata moderne, piata fortei de munca indeplineste urmatoarele functii, de ordin economic, socio-economic si educativ:

1) Asigura realizarea echilibrului dintre necesitatile de resurse de munca ale economiei nationale si posibilitatile pentru acoperirea lor, prin multiple actiuni desfasurate, pe de o parte de agentii economici care exprima cererea de forta de munca iar pe de alta parte de agentii economici care asigura oferta de forta de munca;

2) Asigura orientarea si alocarea resurselor de munca pe sectoare, activitati, profesii, teritoriu in concordanta cu volumul si structura cererii de forta de munca (functia alocativa);

3) Asigura unirea si combinarea factorului de productie -munca cu ceilalti factori de productie, ce se afla in proprietatea altor agenti economici (functia productiva);

4) Influenteaza, prin mecanismele ei, modul de formare si repartizare a veniturilor specifice pentru factorii de productie combinati: salariul si profitul (functia distributiva);

5) Determina si influenteaza adoptarea si aplicarea masurilor de protectie sociala a posesorilor acestei marfi speciale (functia sociala);

6) Furnizeaza informatii pentru procesul de orientare si formare profesionala, recalificare si reintegrare a fortei de munca actionand prin mecanismele sale asupra acestui proces (functia instructiv-educativa).

Adrumitracesei I. D., N. G. Niculescu (coordonatori), Piata fortei de munca, Ed. TEHNICA, Chisinau, 1995

Andrei Tudorel, Stelian Stancu, Statistica si econometrie, Ed.Economica, Bucuresti, 1995

Angelos Angelopoulos, Un plan mondial pentru ocuparea fortei de munca. Pentru un keynesism la scara internationala, Ed. Politica, Bucuresti, 1987

Babaita, Ilie etc Macroeconomie, Editura Mirton, Timisoara, 2003

Bacescu Marius, Elena-Silvia Hanc, Macroeconomia riscului de tara, Ed. Economica, Bucuresti, 2003

Brown L. R. (coord.), Starea lumii 1989-1990, Bucuresti, Editura Tehnica, 1992

Petre Burloiu, Managementul resurselor umane, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001

Emilian Dobrescu, Tranzitia in Romania: abordari econometrice, Ed. Economica, Bucuresti, 2002

Dumitriu, Dan , Forta de munca in lume, Editura Conphys, Bucuresti, 1998

Georgescu Maria-Ana, Provocari socio-economice, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj - Napoca, 2005

Genereux Jacques, Economie politica;macroeconomie si contabilitate nationala, Ed. ALL Beck, Bucuresti, 2000,

Giarini, Orio Patrick M. Liedtke, Dilema ocuparii fortei de munca si viitorul muncii - Raport catre Clubul de la Roma, Ed. All Beck, 2001

Grigore, Liliana, Piata muncii pe plan mondial, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000

Iancu A., Politica si economie. Repere ale unui sistem economic performant, Centru Roman de Economie Comparata si Consensuala, 2000

Keynes J.M., Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970

Niculescu N.GH., Legitati ale economiei de piata, Ed. << Gheorghe Asachi >>, Iasi, 1992

Popescu, Gheoghe Evolutia gandirii economice, Ed."George Baritiu", Cluj Napoca, 2000

Postelnicu Gheorghe (coord.), Economie politica, vol.2, Univ."Babes Bolyai", Fac de Stiinte Economice, Cluj-Napoca, 2000

Raboaca Gheorghe, Ocuparea deplina si folosirea eficienta a fortei de munca, Ed. Politica, 1988

Pastor Ioan, A. Petelean, Principiile managementului modern, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2004.