Metodologia cercetării în economie

1.1. Stiinta. Caracteristici si tendinte actuale

1.1.1. Definirea stiintei

1.1.2. Legitatile si procesele interne ale stiintei

1.1.3. Schimbari in sistemul corelatiilor stiintei

1.2. Stiinta in slujba vietii

1.2.1.De ce se ocupa oamenii cu cercetarea stiintifica?

1.2.2.Prin ce se caracterizeaza omul de stiinta?

1.2.3. Ce sa cercetam, cand si unde trebuie intreprinsa o cercetare stiintifica?

1.2.4. Responsabilitatea omului de stiinta

1.3. Stiinta economica in progres

1.3.1. Realizari principale in stiinta economica

1.3.2.Procese esentiale in stiinta economica

1.3.3. Controverse teoretice si metodologice in stiinta economica

1.3.4.Insuficiente practice si nevoia reconstructiei stiintei economice

1.3.5. Perfectionarea metodologiei de cercetare stiintifica - o necesitate

stringenta

1.4. Contributii romanesti la dezvoltarea metodologiei cercetarii stiintifice economice

Autori: C. Popescu, Gh. Raboaca, D. Ciucur, D.Iovan, Metodologia cercetarii stiintifice economice, Ed. ASE, Bucuresti 2006

Intelegerea si insusirea problemelor de baza, esentiale ale metodologiei cercetarii stiintifice economice ar fi cat se poate de dificile daca nu imposibile fara prezentarea, chiar si sumara,a principalelor caracteristici definitorii ale stiintei, in general.

Stiinta economica, oricat s-ar particulariza, este si ramane o componenta a stiintei in ansamblul sau. In aceasta calitate, stiinta economica trebuie sa-si manifeste si conserve atat elementele sale particulare, cat si elementele comune oricarei stiinte, in toate etapele pe care le parcurge civilizatia umana. Metodele proprii ale stiintei economice se aplica in alte stiinte si invers, afirmandu-se astfel nu numai unitatea stiintei, dar si progresul ei general, comun.

1.1. Stiinta. Caracteristici si tendinte actuale

Stiinta este un fenomen definitoriu, dominant al lumii contemporane. Dezvoltarea stiintei este marcata de o revolutie stiintifica fara precedent, prin amploarea si consecintele sale. Apogeul stiintei contemporane il reprezinta descifrarea si relevarea precisa a legilor alcatuirii si dezvoltarii materiei, a diferitelor ei stari si modificari, precum si producerea eficienta de substante si bunuri care nu exista in natura.

Aducand oamenilor focul prometric al cunoasterii, revolutia stiintifica devine adanc implicata in toate implinirile umane;ea este o sursa hotaratoare de optimism pentru toti locuitorii planetei.

Cu toate ca a fost franata de o serie de factori (nivelul scazut al tehnicii, diverse forme ale constiintei sociale, interventia statului, nivelul necorespunzator de dezvoltare a invatamantului s.a.), stiinta a inregistrat ritmuri accelerate in tot cursul formarii si dezvoltarii sale. Beneficiind de o independenta relativ mai mare decat existenta sociala, si mai ales de fermentul proceselor sale intime, stiinta contemporana a inregistrat ritmuri geometrice de afirmare. Spre ilustrare, folosim doar doua exemple: Magellan a facut ocolul Pamantului in aproape trei ani (intre 22 septembrie 1519 si 8 septembrie 1522), pe cand primului om in Cosmos i-au trebuit doar 90 minute. Tot astfel, daca de la prima arma de foc pana la motorul cu aburi a fost nevoie de sase secole, intre momentul producerii bombei atomice si constructia primei centrale atomice a fost nevoie de ceva mai mult de zece ani.

Dintr-o activitate careia i se comandau serviciile, stiinta reuseste in zilele noastre sa anticipeze nevoile productiei si ale societatii in ansamblu. Toate procesele desfasurate in interiorul stiintei au generat integrarea ei verticala cu productia, apropiindu-se considerabil de aceasta, de practica. Teoria stiintifica acumulata si-a sporit astfel contributia la solutionarea problemelor economice si sociale. In acest fel, dintr-un fapt mai ales de constiinta sociala, stiinta si-a afirmat cu pregnanta calitatea de componenta de baza a productiei, de neofactor nemijlocit de productie; iau nastere ramuri noi ale stiintei )electronica, radiotehnica, energetica atomica etc.), in baza carora s-au creat ramuri industriale speciale. Stiinta in ansamblul ei devine o ramura economica de importanta vitala; acestea i se acorda fonduri sporite, efective tot mai mari de personal; se creeaza noi laboratoare, institute si academii de stiinta: a inceput procesul de industrializare a stiintei care isi accentueaza astfel si mai mult contributia si asa determinanta la progresul tehnologic, economic si la cel social. Structura factorilor de productie si aportul lor la cresterea economica se schimba substantial, astfel incat, criteriul bogatiei fiecarei natiuni tinde sa devina, tot mai pregnant, stiinta progresului stiintific.

Datorita nivelului atins,stiinta este, in acelasi timp, si sursa de ingrijorare, de teama, in anumite conditii putandu-se crea mari pericole pentru civilizatia umana, inclusiv pentru viata planetei noastre. Este aici unul dintre motivele pentru care stiinta este nu doar o problema nationala, a fiecarei tari in parte, ci si prima dintre problemele globale ale omenirii, in acest tulburator sfarsit de secol si de mileniu.

Intelegerea acestor aspecte reclama analiza atenta a proceselor din interiorul stiintei, deplasarile care au loc, corelatiile ei traditionale cu alte discipline sau domenii atat ale stiintei,cat si ale economiei si societatii in ansamblu.