1.1. Conceptul de management operational
Organizatiile au drept scop crearea de bunuri si servicii, printr-un set de
activitati care, transformand intrarile in iesiri, realizeaza valoare.
Activitatile de realizare a bunurilor si serviciilor au loc in toate
organizatiile, acestea fiind insa evidente doar in organizatiile care produc bunuri
(obiecte tangibile). In organizatiile care produc servicii, activitatile de productie
(transfer de fonduri, operatii chirurgicale, pregatire universitara etc.) sunt mai
putin vizibile, dar acestea se desfasoara asemanator cu cele in urma carora
serealizeaza bunuri tangibile (televizoare, mobila, autoturisme, produse
alimentare etc.).
De aceea, indiferent de rezultatul lor, activitatile de productie sunt
denumite operatii, iar managementul acestora - managementul operational
(MO).
Managementul operational - studiaza procesele si relatiile de
management corespunzator particularitatii activitatilor care fac parte din
functia de productie a organizatiei si fundamenteaza sistemul metodologic
necesar operationalizarii elementelor care creeaza bunuri si servicii.
Privit din aceasta ipostaza, managementul operational reprezinta una din
cele cinci functii importante ale unei organizatii (functia operationala - de
productie) si se afla in conexiune directa cu celelalte patru: cercetare-dezvoltare,
comerciala, financiar-contabila si de personal si se bazeaza pe atribute de
previziune, organizare, coordonare, antrenare si control-evaluare.
Managementul operational reprezinta principalul factor de productie,
constituind o substantiala resursa econoica, asigurand, in principal, o eficienta
utilizare atat pentru munca, cat si pentru capital la cresterea productivitatii.
In sistemul de management al oranizatiei, managementul operational isi
stabileste obiectivul principal in mentinerea operativitatii productiei in limitele
parametrilor de calitate, cantitate si timp impuse de caracteristicile fundamentale
ale productiei, intr-un raport optimal de eficienta economica.
1.2. Rolul managementului operational
Managementul operational trebuie saasigure calitatea de stabilitate
functionala a productiei in conditiile variabilitatilor de intrare (comenzilor de
sistem), a perturbatiilor de mediu sau produse de disfunctionalitati proprii,
precum si a dinamicii cerintelor de piata.
Pentru mentinerea operationalitatii productiei, managementul operational
actioneaza asupra:
- componentelor structurale - elaborarea programelor de productie,
lansarea in fabricatie si controlul indeplinirii programelor de productie
- variabilelor sistemului - de intrare (activitatile de desfacere,
planificare, pregatire tehnica a fabricatiei, intretinere, reparare utilaje
si gospodarire a energiei, aprovizionare, personal - retribuire, control
tehnic de calitate), de iesire (calitati de produse, termene de livrare,
abateri de calitate), prestatoare (modificarea termenelor, cereri
suplimentare, renuntari, caderi, lista personal) si de comanda (decizii
operative)
- obiectivelor sistemului de productie - calitate, cantitate, termene
si costuri
- variantelor de sistem de productie - in functie de marimea si
periodicitatea obiectivelor, variabilitatea produselor si tehnologiilor
- functiilor sistemului de productie - aprovizionarea fabricatie,
depozitare, livrare etc.
In concluzie, principalul rol al prodcutiei il constituie agregarea
elementelor discontinui si indirecte intr-un proces de productie continuu,
capabil sa asigure folosirea eficienta a capacitatilor de productie, utilizarea
maxima a bazei de materii prime si folosirea superioara a fortei de munca.
CAPITOLUL 2
SISTEME OPERAlIONALE - SISTEME COMPLEXE
2.1. Conceptul de sistem
Necesitatea perfectionarii conducerii, a managementului stiintific, este
impusa de cresterea complexitatii proceselor si fenomenelor. De aceea,
perfectionarea metodelor si tehnicilor de management reprezinta o necesitate
operationala, fara de care managementul, in sine, nu poate fi nici productiv si nici
optimal. De asemenea, noile tehnologii de management sunt legate de starea de
dezvoltare a ciberneticii, informaticii si cercetarilor operationale, care permit
specialistilor o practica productiva cu autoreglare.
Pentru depasirea acestor elemente de mare complexitate, abordarea
sistemica a proceselor si fenomenelor, pe baza analizei de sistem, se impune ca
o cerinta actuala, capabila sa integreze intr-o disciplina matura, cu rol
metodologic bine definit, atat elementele teoretice, cat si activitatile practice,
pentru a rezolva operational problemele reale ale devenirii proceselor si
fenomenelor. Iese in evidenta, chiar si din aceasta succinta prezentare, rolul tot
mai important al suportului proceselor si fenomenelor, sistemul, obiectivul sau,
mediul in care se dezvolta, structuralitatea si interactiunea sa.
Prin sistem, intr-o definitie larga si neangajata, se poate intelege un
ansamblu de componente, care formeaza un intreg, cu interactiuni si
functionalitati guvernate, in vederea realizarii unui obiectiv comun.
Organizarea partilor face ca sistemul sa fie mai mult decat suma partilor,
avand proprietati noi fata de acestea. Cu cat intregul difera mai mult de suma
partilor sale, cu atat acesta este mai organizat, diferenta fiind data tocmai de
relatiile care se stabilesc intre parti. Cu alte cuvinte, prin sistem intelegem un
ansamblu de componente integrate functional (subsisteme) in vederea
indeplinirii unui obiectiv comun (global, fundamental), intr-o interactiune cu
mediul definita, capabil sa produca efecte sinergetice datorita organizarii si
conducerii sale.
Pentru a se integra intr-un sistem, elemente trebuie sa poata fi
organizate in comun, in scopul atingerii unui obiectiv, deci sa se atraga si sa se
influenteze reciproc. Elementele componente ale unui sistem sunt denumite
subsisteme. Structura sistemica se realizeaza printr-un proces de supervizare,
prin procesul de supervizare, subsistemul de ordin superior, pe langa propriilei
proprietati, dobandeste si proprietati noi, datorita interactiunii cu celelalte
subsisteme.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
