Istoria economiei mondiale

1.Economia in epoca straveche (epoca pietrei, metalelor, civilizatia daco-getilor si civilizatia in Dacia romana).

Mediul geografic divers si proportional echilibrat, al teritoriului Romaniei, sub raportul principalelor forme de relief (geografii apreciaza ca acestea reprezinta, fiecare cate o treime din suprafata tarii) de clima, bogatii ale subsolului au creat conditii propice dezvoltarii unei activitati economice dinamice pentru comunitatile umane in evolutia si succesiunea lor istorica. Primele descoperiri privind prezenta activitatii umane au incercat a fi stabilite acum aproximativ un milion de ani la Ciuperceni, civilizatia pietrei neslefuite fiind atestata in fazele primare ale asa-numitei "culturi de prund" pe valea apei Dirjovului. Cele mai vechi urme osteologice umanoide pe teritoriul tarii noastre s-a gasit in pestera Ohaba-Ponor. Sfarsitul paleoliticului aduce o diversitate in confectionarea uneltelor de piatra neslefuita inca prin aparitia tipurilor de lame de obsidiana sau silex alaturi de topoarele de mana, inregistrandu-se in faza mezolitica prezenta microlitelor, aschiei si lame foarte minuscule folosite la razuit si la taiatul produselor animaliere procurate prin vanatoare. Este atestata si prezenta uneltelor de os si corn de cerb sau bovina (strapungatoare, ace, piepteni, varfuri de lance).

a) Epoca neolitica (6000-2200 i.e.n.)

Arta prelucrarii uneltelor din piatra va inregistra un salt spectaculos in neolitic ce e atestat pe teritoriul tarii noastre incepand cu anii 6000-5500 i.e.n. Uneltele de piatra sunt slefuite, ne referim la cele care pastreaza si se constitue din nucleul propriu-zis de obsidiana (silex), performanta fiind aceea a perforarii topoarelor si a inmanusarii lor.

Efectele in planul activitatii umane a unei productivitati mai mari au sporit, daca adaugam ca, in paleoliticul superior se descoperise deja arcul si sageata, ce impreuna cu toporul inmanusat devin arme pentru vanat; topoarele avand si o noua intrebuintare in procesul defrisarii zonelor pentru practicarea agriculturii.

Societatea umana care a dezvoltat civilizatia neolitica pe teritoriul tarii noastre a inregistrat la aceeasi amplitudine si calitate efectele "revolutiei" neolitice. "Revolutia" neolitica a constat in:

- cunoasterea si practicarea cultivarii plantelor (cerealiere: grau, orez, mei);

- cresterea animalelor prin domesticirea bovinelor salbatice, a caprinelor si porcinelor.

Efectul acestor ocupatii care devin predominante, in raport cu ocupatiile anterioare (cules, vanat), s-a transpus in stabilitatea sau semistabilitatea comunitatilor umane prin constituirea asezarilor, prin dezvoltarea locuintelor permanente sub forma bordeelor, semibordeelor si chiar a unor locuinte de suprafata cladite din materiale rezistente (trunchi de arbori, piatra).

Aparitia si practicarea unor mestesuguri reprezentative a constituit un alt element al revolutiei neolitice. In principal, pentru aceasta faza, olaritul a fost mestesugul care a dat nota caracteristica, specifica civilizatiei neolitice. Prin formele ceramice, modalitatile de decorare a vaselor de ceramica s-au conturat, in perioada neolitica, asa-numitele culturi arheologice: Circea Ocna Sibiu-Gura Baciului; Cris - Starcevo; Boian; Hamangia; Petresti; Cucuteni etc.

Ceramica prelucrata sub forma diferitelor recipiente cu dimensiuni si destinatii diverse de ordin casnic pana la marile vase pentru pastrarea cerealelor a fost lucrata in 2 variante : o ceramica dominanta, cu o pasta care contine multe ingrediente (pietricele, pleava), de culoare cenusie, arsa inabusit in cuptoarele pregatite de mestesugari; al doilea tip, cel de lux, care foloseste o pasta fina, aleasa cu grija, arsa in conditii deosebite, cu o puternica aerisire ce i-a dat o culoare predominant rosie. Aceasta a fost, de regula, decorata cu forme geometrice: meandrice, spiralice si deasemenea, pictata. Pictarea ceramicii o inregistram inca din primele faze ale neoliticului. In mod deosebit, in arealul geografic din centrul si sud-estul Europei, s-a impus ceramica culturii Cucuteni prin calitatile sale intrinseci, prin decoratia si culorile practicate de mestesugarii acestei culturi. Creiatiile culturii Cucuteni sunt la nivelul celor mai frumoase forme pe care le-au realizat mesterii olari, din aceeasi perioada istorica, in Creta minoica sau Orientul Apropiat. E semnificativ, faptul ca, mestesugarii olari din neolitic s-au grupat in centre mestesugaresti, de regula, fixate, in zonele centrale ale unor uniuni de triburi, lucrand pentru intreaga comunitate a acelor indivizi.

Olaritul se adauga altor mestesuguri casnice: tors si tesut. Greutatile de fus (fusaiole) sau greutatile ce intindeau urzitura la razboiul de tesut vertical, intalnite intr-un numar insemnat releva nu numai practicarea, dar si amplitudinea cresterii animalelor. Cultura neolitica de la noi are corespondente similare pe arealul geografic cuprins in zonele actuale ale Ucrainei rasaritene, Poloniei centrale si de sud, Ungariei si Slovaciei, Iugoslaviei, Bulgariei, nordului Greciei, partilor de vest ale Asiei Mici.

Organizarea sociala a comunitatilor umane in neolitic inregistreaza prezenta dominanta a gintilor matriarhale grupate in triburi, la randul lor in uniuni de triburi zonale. Organizarea gentilica se fundamenta pe inrudirea membrilor gintei si pe proprietatea comuna asupra principalelor bunuri si mijloace de productie ( cu exceptia uneltelor personale), definind trasaturile unei societati din care n-au lipsit elementele aristrocratice ale sefilor de ginti, trib sau ale unor preoti si samani ce practica principalele culte ale fertilitatii si fecunditatii, reprezentate, sugestiv, in plastica ceramica in numerosi idoli feminini.

b) Epoca bronzului - (2200-1200 i.e.n)

Trecerea de la neolitic, intre 2500-2200 i.e.n. este apreciata de specialisti ca perioada de indoeuropenizare la intreg areal european, prin patrunderi violente ale unor populatii noi, printre care si PROTOTRACII.

Reprezentantiva pentru interferenta civilizatiilor neolitice si cea a vechilor traci care aveau preocupari predominant pastorale a fost cultura Cotofeni. Acum se inregistreaza, ca efecte secundare, unele distrugeri ale asezarilor neolitice, o anume decadenta in tehnica prelucrarii ceramice, care-si reduce decorarea la forme geometrice, realizate in exclusivitate prin incizia vaselor de lut. Pictarea lor este exclusa. In schimb, se descopera prelucrarea nativa a resurselor de arama si aur. Obiectele reprezentative realizate din aceste metale sunt de natura cultica sau sub forma podoabelor destinate sefilor de trib.

Metalurgia bronzului avand ca baza de iradiere zona anatoliana si caucaziana se raspandeste, treptat, si in arealul spatiului carpato-danubian. Aliajul realizat intre arama si cositor (uneori zinc ) avea, ca baza primara substantiala, arama gasita in zona Transilvaniei. Cositorul insa e important, pe baza schimburilor comerciale ce au atins zonele Elbei sau chiar ale Irlandei.

Metalurgia bronzului e foarte bine structurata in centrele transilvane, grupate in mari ateliere mestesugaresti care, prin produsele lor, sunt prezente in zonele centrale si de sud ale Poloniei si Germaniei, pe Vistula si Elba. Tipologia uneltelor si armelor s-a diversificat fata de epoca pietrei fara a elimina unelte, armele de piatra. Astfel, sunt cunoscute topoarele executate in mai multe tipuri:topoare simple cu dublu tais, topoare ciocan, apoi diferite feluri de pumnale, sabii, seceri si podoabe (bratari, pandative, agrafe,cercei, etc).

Agricultura primitiva inregistreaza un salt prin introducerea plugului cu brazdar, din corn de cerb sau de piatra, sau prin folosirea carului care, implica folosirea animalelor de tractiune.

De metalurgia metalelor neferoase se leaga tezaurele de aur ( mai ales cu caracter cultic sau aristrocratic de la Tufalau, Slimnic, Rovine, Hinova, etc). Metalurgia bronzului inregistreaza un avant maxim in perioada de interferenta cu epoca fierului cand sunt datate marile depozite de bronzeri de la Drajna, Uioara, Band etc. Societatea bronzului inscrie, odata cu schimbarea caracterului etnic si o noua structura in planul civilizatiei si evolutiei in organizarea comunitatii pe principiul predominatiei rolului barbatului in activitatea comunitatilor. Elementul pastoral initial al triburilor tracice, conflictele militare dese au impus razboinicul in societatea tracica, reconstituirea familiilor se realizeaza in functie de prezenta sa, determinand gruparea familiilor patriarhale in ginti patriarhale, in triburi si apoi in uniuni de triburi.

Practic razboiul determina dezvoltarea sistemului de aparare cunoscut, doar sporadic in neolitic. Indeosebi, in cadrul culturilor Otomani, Monteoru, Sighisoara au fost dezvoltate impresionante sisteme de aparare, care au constat in santuri si valuri de pamant intarite cu palisade.

Tracii, cunoscuti si prezenti in viata lumii antichitatii in relatie cu celelalte civilizatii indo-europene, sunt atestati de timpuriu, in izvoarele antichitatii, fiind mentionati in conflictele cu ahei - troieni, prezenta lor fiind prinsa in "Iliada" lui Homer, definind una din laturile prezentei lor in vecinatatea lumii grecesti. Este adevarat ca, in maxima lor expansiune, tracii au depasit

Adaniloaie N, Berindei Dan, Reforma agrara din 1864, Bucuresti 1967

Alexandrescu Ion, Economia Romaniei in primii ani postbelici (1945-1947), Ed.Stiintifica si Enciclopenida, Bucuresti, 1986

Angelescu N.C., Hanciu A., Vechiul comert romanesc in Enciclopedia Romaniei, vol. IV, 1940

Arcadian N., Industrializarea Romaniei, Bucuresti, 1936

Aurelian P.S., Opere economice, Ed. Academiei, 1976

Aurelian P.S. , Tara noastra - Schite economice asupra Romaniei, editia a II-a, Bucuresti, 1980

Axenciuc Victor, Evolutia economica a Romaniei. Cercetari statistico-istorice 1859-1947, Industria, vol.I, Bucuresti 1996

Axenciuc Victor, Evolutia economica a Romaniei. Cercetari statistico-istorice 1859-1947, Agricultura, vol.II, Bucuresti 1996

Axenciuc Victor, Evolutia economica a Romaniei. Cercetari statistico-istorice 1859-1947.Finantele publice. Circulatia monetara. Creditul, vol.III, Bucuresti 2000

Axenciuc, V., Tiberian, I, Premisele economice ale fauririi statului national unitar roman, Bucuresti, 1979

Baicoianu C.I., Istoria politicii noastre vamale si comerciale de la Regulamentul Organic si pana in prezent, Vol.I, Bucuresti, 1904

Boicu I. , Transporturile in Moldova intre 1848-1864, in Dezvoltarea economiei Moldovei 1848-1864, Bucuresti 1963

Bratianu Vintila, Politica financiara, monetara si economica a Romaniei, Bucuresti, 1927

Ciobanu Stefan, Basarabia, Chisinau, 1925

Ciomac Ion Luca, Despre starile agrare in Transilvania sub regimul maghiar si cercetari asupra situatiei exploatarilor agricole dupa reforma agrara, Bucuresti, 1931

Constantiniu Fl. , Relatiile agrare din Tara Romanesca in secolul al XVIII-lea, Bucuresti, 1972

Constantinescu Mitita, Politica economica aplicata, vol.I-III, Bucuresti, 1943

Constantinescu N.N., col., Istoria economica a Romaniei, vol.I-II, Ed. Economica, Bucuresti, 1997

Creanga G.D., Proprietatea rurala in Romania, Bucuresti, 1907

Cristea Gh., Contributii la istoria problemei agrare in Romania. Invoielile agricole ( 1866-1882). Bucuresti, 1977

XXX Dezvoltare si industrializare in Romania interbelica (1919-1939), Culegere de studii, Editura politica, Bucuresti, 1988

Daicoviciu Hadrian, Dacia de la Burebista la cucerirea romana, Editura Dacia, Cluj, 1972

Dobrescu Vasile, Consideratii privind burghezia romana si evolutia cooperatiei agrare din Transilvania in a doua jumatate a secolului XIX-lea si inceputul secolului XX, in Cercetari de stiinte sociale, Bucuresti, 1977

Dobrescu Vasile, Elita romanesca in lumea satului transilvan, 1867-1918, Ed. Universitatii "Petru Maior", Targu Mures, 1996

Dobrescu Vasile, Sistemul de credit romanesc