CAPITOLUL 1
NOTIUNI DE TEORIA GENERALA A ETICII
Obiectivele capitolului:
- realizarea unei incursiuni in istoricul conceptului de etica;
- definirea termenilor fundamentali: morala si etica;
- prezentarea principalelor curente si personalitati care au jalonat dezvoltarea eticii ca stiinta;
- descifrarea conceptelor de metaetica si psihologie morala;
- delimitarea principalelor teorii ale eticii normative: teoria virtutii, teoria datoriei si teoria consecintelor;
- descrierea modalitatilor de concretizare in practica a teoriilor etice si prezentarea domeniilor majore ale eticii aplicate;
1.1. Evolutia eticii ca ramura a filozofiei: epoci, curente si personalitati
Etica (de la grecescul antic "ethikos" - "teoria despre virtute" sau "ethos" - caracter, obisnuinta, datina) reprezinta una dintre cele cinci ramuri majore ale filozofiei , alaturi de logica, ce are ca obiect studiul gandirii umane rationale, estetica, ce arata cum sunt cunoscute lucrurile prin intermediul simturilor , epistemologie, care studiaza natura si scopul cunoasterii si metafizica , ce urmareste sa explice natura lumii. La modul cel mai general, etica distinge intre ceea ce este "drept" si ceea ce este "gresit" dintr-un punct de vedere universal acceptat. Etica difera de moralitate, desi in limbajul comun cele doua concepte sunt cvasisinonime si interschimbabile. Morala permite o mai mare varietate interpretativa la nivel individual, in timp ce etica are o arie mai globala, universala. Morala se refera la comportamentul uman vazut prin prisma valorilor si dimensiunilor opuse ale acestora (bine - rau, drept - nedrept, corect - gresit etc.), iar etica se refera la studiul a tot ceea ce este inclus in acest spectru al valorilor.
Dictionarul explicativ al limbii romane, in editia sa din 1998 si in editia electronica , defineste morala ca fiind: "Ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica" sau ca ,,Forma a constiintei sociale care reflecta si fixeaza idei, conceptii, convingeri privind comportarea individului in societate". In Dictionarul limbii franceze "Petit Robert", in editia din 1982, morala se defineste ca fiind: "stiinta binelui si a raului; teoria actiunii umane in calitatea ei de a fi supusa datoriei si avand ca scop binele; ansamblul de reguli de conduita considerate de o maniera absoluta; ansamblu de reguli de conduita care decurg dintr-o anumita conceptie despre bine si rau".
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.