Economie regională

Abordarea moderna a problematicii spatiale in economie a inceput cu lucrarea lui Johann Heinrich von Thunen, din anul 1826, Der isolierte Staat in Beziehung auf Landwirtschaft und Nationalokonomie (Statul izolat in raport cu spatiul economic si economia nationala)1.

Modelul lui von Thunen

Acest model isi propune sa gasesca o localizare optima a culturilor agricole in functie de distanta dintre locul de productie si pietele de desfacere.

Ipotezele modelului sunt:

- terenul de cultura a plantelor este un plan uniform, de fertilitate constanta;

- izolarea terenului de cultura de catre un desert, sau o alta suprafata arida;

- facilitatile de transport sunt asemanatoare in toate directiile, rezultand inexistenta cheltuielilor de transport in procesul de productie, ci numai in cel de distributie;

- piata de desfacere este reprezentata de un oras si devine punctiforma in analiza.

In acest mod, optimizarea modelului se va face in functie de renta funciara.

Treptat, von Thunen va complica modelul introducand diferite discontinuitati in spatiul initial izotrop (de exemplu un rau navigabil), pentru a se apropia mai mult de spatiul real.

Varianta cea mai cunoscuta a modelului considera sase culturi agricole (x, y, z, u, v, w), pentru care renta funciara scade proportional cu distanta dintre locul de productie si piata de desfacere, conform dreptelor Aa, Bb, , Ff de panta negativa (fig. 2.5). Dreptele sunt trasate intr-un sistem de axe rectangulare, unde pe abscisa este repezentata distanta, iar pe ordonata este reprezentat venitul obtinut de pe urma culturii respective (renta funciara) in functie de distanta. Se considera urmatoarele puncte de intersectie intre perechile de drepte astfel: P pentru dreptele Ff si Ee, Q pentru Ee si Dd, , T pentru Bb si Aa. Considerand un comportament de maximizare a veniturilor, frontiera de venituri maxime va fi data de urmatoarele segmente: FP, PQ, QR, RS, ST si Ta, fiecare segment corespunzand unei anumite culturi agricole. Proiectiile acestor puncte pe abscisa vor delimita razele cercurilor corespunzatoare fiecarei culturi. Se obtine in final o structurare a terenului agricol pe inele concentrice (1, 2, ,6), numite uneori inelele lui von Thunen. Structura obtinuta este asemanatoare celei preconizate de James Stuart in cazul culturilor din jurul unui oras, numai ca de asta data avem o fundamentare stiintifica a localizarii culturilor agricole.

1 Von Thunen's Isolated State, Pergamon Press, Oxford; 1966.

Figura 2.5. Localizarea culturilor agricole conform modelului lui von Thunen.

Zonele de cultura se repartizeaza astfel: Zona 1 va fi atribuita culturii pentru care portiunea din dreapta rentei funciare este cea mai inalta, respectiv w, deoarece FP depaseste toate celelalte drepte. Dupa punctul P, renta corespunzatoare acestei culturi (dreapta Ff) va fi mai mica decat aceea corespunzatoare culturii a carei renta funciara este Ee (v) si anume, segmentul PQ devine cel mai mare. Prin urmare, cultura v va inlocui cultura w. Mai departe, intrucat segmentul QR din dreapta Dd depaseste dreapta Ee, cultura u va inlocui cultura v, fiindu-i atribuita zona 3, s.a.m.d. Se fundamenteaza, astfel, pe o baza stiintifica (bazata pe matematica) modul de distribuire spatiala a culturilor agricole. Totodata von dezvolta teoria rentei (Ricardo) introducand in analiza conceptul de distanta (figura 2.2)

a) Ricardo b) von Thunen

P P

P* P0

Fertilitate descrescatoare F0 Zona de productie distanta piata

Fig. 2.2 Comparatia rentei la Ricardo cu renta la von Thunen

Se observa ca in timp ce la Ricardo, renta deriva doar din fertilitatea solului, fiind data de diferenta dintre pretul pietei si costul de productie (fig. 2.2. a)), la von Thunen, renta este diferenta dintre pret si suma costului de productie cu cel de transport (fig. 2.2. b)).

unde avem urmatoarea corspondenta:

cultura renta

funciara

x Aa

y Bb

z Cc

u Dd

v Ee

w Ff

Renta

Cost productie

Renta

Cost

transport

Cost productie

Localizarea unitatilor de productie industriala. Modelul lui Weber.

Aplicarea principiului orientarii productiei catre piata se aplica si in cazul unitatilor industriale. Exista totusi o diferenta importanta: daca productia agricola determina zonarea terenurilor (a unor arii in spatiu), in cazul productie industriale vom avea de-a face cu fixarea unor puncte in spatiu2. Astfel, prin localizarea celor doua mari ramuri economice (agricultura si industria) se schiteaza principiile generale de organizare a teritoriului (generandu-se doua elemente spatiale de baza, ariile si punctele).

In modelul lui Alfred Weber se analizeaza localizarea unei intreprinderi care are o functie de productie cu coeficienti ficsi, intr-un spatiu omogen. Minimizarea costurilor de transport ramane criteriu principal al localizarii intreprinderilor. Firma utilizeaza mai multe resurse materiale, iar productia este destinata mai multor puncte de consum3. Clasificand resursele in functie de pozitia lor in spatiu si de transformarile suferite in procesul prelucrarii (daca pierd sau nu din greutate) Weber propune mai multe tehnici de localizare a firmei:

a) Metoda listei de principii:

Materiile prime sunt clasificate in raport de un indice de prelucrare:

- Materii prime omniprezente - se gasesc pretutindeni. Sunt considerate ca fiind libere in raport cu criteriul cheltuielilor de transport, intrucat aflandu-se peste tot in teritoriu nu conditioneaza amplasarea intreprinderii;

- Materii prime pure - nu-si reduc greutatea prin prelucrare. Presupun o neutralitate a criteriului cheltuieli de transport, deoarece nu conteaza daca se transporta o tona de materie prima sau o tona de produs finit.

- Materii prime care pierd din greutate prin prelucrare. Presupun o anumita rata de transformare a materiei prime in produs finit. Astfel, daca o tona de produs finit necesita doua tone de materii prime, se considera ca prin prelucrare material prima pierde jumatate din greutate, iar indicele de prelucrare este 2. Daca tona de produs finit necesita 3 tone de materie prima, indicele de prelucrare este 3 s.a.m.d.

Localizare activitatilor in raport cu indicele de prelucrare, localizarea surselor de materii prime si a pietei de desfacere este prezentata in tabelul nr.

Alvaergne, C., Taulelle, F., Du local a L? Europe. Les nouvelles politiques

d? amenagement du territoire, Press Universitaires de France, Paris, 2002

Krugman, Peter, Geography and Trade, MIT Press, 1991

Riou, Stephane, How growth and location are sensiteve to transport and

telecommunication infrastructures, 40-th European Congress of Regional

Science Association, Barcelona, 2000

Roehner, Bertrand M., Theory of Markets, Springler-Verlag, 1995

Ponsard, Claude, History of Spatial Economy, Springler Verlag, Heidelberg,

1983

Porter, Michael, On Competition, Cambridge Press, 1998

Sen, A., Smith, T.E., Gravity Models of Spatial Interaction Behavior,

Springler Verlag, Heidelberg, 1994