CAPITOLUL 1
ECONOMIA MONDIALĂ „O REALITATE DINAMICĂ”
Sistemul capitalist a stat la baza apariţiei şi dezvoltării
economiei mondiale. Piaţa mondială datează încă din secolul al
XVI-lea, însă, adevăratul salt al vieţii economice la nivel
mondial a fost rezultatul primei revoluţii industriale din Anglia
(sfârşitul secolului XVIII – începutul secolului XIX).
Economia mondială reprezintă ansamblul format din
totalitatea agenţilor economici şi a interacţiunilor (raporturilor
economice) dintre aceştia la scară globală.
Din cele mai vechi timpuri, la baza sistemului capitalist
a stat proprietatea privată, accentuând astfel gradul de
cointeresare a agenţilor economici. Ca urmare, la nivelul
economiilor naţionale, treptat, s-au conturat anumite direcţii de
dezvoltare, aflate în strânsă legătură cu avantajele competitive,
conferite de factorii de producţie deţinuţi.
Transformările la nivelul economiilor naţionale în
sensul perfecţionării şi specializării în producţie, au generat
apariţia diviziunii mondiale a muncii.
În evoluţia dividiunii muncii s-au conturat trei etape:
prima mare diviziune a muncii, manifestată prin
separarea triburilor de păstori de celelalte triburi;
a doua mare diviziune a muncii prin care
meşteşugarii se separă de agricultori;
a treia diviziune a muncii, concretizată prin
separarea negustorilor de meşteşugari şi de
agricultori.
Treptat, ca urmare a adâncirii diviziunii mondiale a
muncii, apare producţia destinată schimbului şi implicit
conceptul de comerţ. Dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre
state, a condus la accentuarea interdependenţelor la nivel
mondial, stimulând decisiv procesul de mondializare a
activităţii economice.
Principalele stadii ale mondializării, sunt mondializarea
prin comerţ exterior şi mondializare prin investiţii externe de
capital.
Iniţial principala formă de desfăşurare a raporturilor
economice la nivel global, s-a manifestat prin comerţ exterior.
Fluxurile comerciale au fost susţinute şi stimulate la nivel
internaţional reprezentând principala sursă de dezvoltare a
economiilor naţionale. Treptat, s-a constatat că operaţiunile de
comerţ exterior comportă o serie de dezavantaje în ceea ce
priveşte costurile. Dezvoltarea economiei mondiale în sensul
globalizării, a condus la apariţia pe piaţa mondială, a unei noi
categorii de agenţi economici (societăţile transnaţionale), care
şi-au îndreptat atenţia, tot mai mult, spre oportunitatea
transferării producţiei în străinătate, în scopul diminuării
costurilor generate de operaţiunile de comerţ exterior.
Impozitele indirecte percepute de statele lumii, sub forma
taxelor vamale, reprezintă numai unul din multitudinea de
exemple. Astfel pe măsură ce statele lumii au creat cadrul
legislativ, economic şi social necesar extinderii societăţilor
transnaţionale (STN), s-a trecut treptat în cel de-al doilea stadiu
al mondializării, mondializarea prin investiţii externe de capital.
În scurt timp, toate ţările lumii, atât cele dezvoltate, cât
şi cele în dezvoltare au sesizat importanţa fluxurilor
investiţionale, deschizându-şi economiile. Realitatea
economică vine să confirme importanţa fluxurilor de investiţii,
ele constituind în prezent principala sursă a dezvoltării.
1.1. Trăsătrurile economiei mondiale
Economia mondială a evoluat diferit, în funcţie de
tendinţele manifestate la nivel global de-a lungul timpului,
înregistrând o dinamică pronunţată în ultimii douăzeci de ani.
Cu toate acestea putem contura câteva trasături caracteristice
ale evoluţiei economiei mondiale1:
Economia mondială este formată din state naţionale,
care constituie celulele de bază.
Economia mondială este puternic influenţată de
acţiunile statelor naţionale, a corporaţiilor
transnaţionale şi a organizaţiilor regionale (UE,
NAFTA, MERCOSUR, ASEAN, etc.).
Economia mondială este expresia unui sistem de
interdependenţe. Dezvoltarea economiilor naţionale
determină adâncirea diviziunii mondiale a muncii,
care conduce la adâncirea relaţiilor dintre
economiile naţionale la nivel comercial, valutar şi
financiar.
Economiei mondiale îi este propice concurenţa între
agenţii economici. Concurenţa conduce la o
„selecţie naturală” a agenţilor economici, în raport
cu forţa lor de inovaţie tehnologică şi managerială,
ceea ce dă impuls progresului economic.
Economia mondială se caracterizează prin ciclitatea
activităţii economice, prin alternarea fazelor de
creştere economică şi a fazelor de recesiune, în
diferite zone ale globului.
Cursurile pentru Primul semestru Economie Mondiala Romano-Americana
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
