Saltul activitatii economice la nivel international a avut loc atunci când capitalismul s-a extins pe întregul glob. Capitalismul înseamna suprematia economiei deschise, orientate catre piata, o piata în expansiune si într-o continua schimbare structurala. Trecerea la acest sistem economic s-a produs dupa prima revolutie industriala (secolul al XVIII-lea), dar ea a fost pregatita de întreaga dezvoltare anterioara a omenirii; trasaturile fundamentale ale realitatii de azi sunt o prelungire, în grade diferite, a unor experiente îndepartate în timp; cum spune Braudel „ele se alimenteaza din secolele trecute”.
1.1 Preistoria economiei mondiale
Prima si cea mai importanta premisa a economiei mondiale o constituie dominatia proprietatii private. Dreptul la proprietate privata sta la baza libertatii omului si a liberei întreprinderi. Istoria acestui tip de proprietate se pierde în negura vremurilor.
Copilariei societatii omenesti i-a corespuns însa proprietatea comuna. A fost ea, oare, expresia unei vointe divine? Erau, oare, oamenii initiali înclinati prin natura lor catre acest tip de proprietate? Nimic din toate acestea! Explicatia trebuie cautata în vicisitudinile epocii, în excesiva raritate a factorilor de productie: numarul oamenilor era foarte restrâns, iar cunostintele si tehnica – foarte rudimentare. În aceste conditii, sansa de supravietuire a unei comunitati umane, a familiei primitive, depindea, mai ales, de bratele de munca disponibile – factor de productie rar; lupta, extrem de dura, pentru existenta i-a obligat pe oamenii primitivi sa-si organizeze munca în comun si, ca o consecinta, sa accepte proprietatea comuna si repartitia egalitara. Proprietatea comuna a fost, asadar, caracteristica economiei de penurie1.
1 Peste veacuri, în secolul XX e.n. se va reconfirma, la un nivel superior, concordanta dintre dominatia proprietatii comune si economia de penurie. Fapt este ca aceasta forma de proprietate nu a reaparut în tari cu economie de abundenta – SUA, Suedia, Japonia, Anglia etc., ci în Rusia, Mongolia, China etc., tari cu economie de penurie. Reaparitia ei a avut loc, exclusiv, prin violenta, nefiind determinata de actiunea unor factori economici.
Zorii proprietatii private
Nu se poate sti cu exactitate când a început sa se formeze proprietatea privata; cert este însa ca aparitia ei nu s-a produs în acelasi timp peste tot. Dupa unele opinii, proprietatea privata ar fi aparut, mai întâi, la triburile semitice si ariene, aflate într-un stadiu mai avansat de dezvoltare, decât celelalte triburi. De aici, se poate trage concluzia dezvoltarea inegala îsi are obârsia în cele mai vechi timpuri.
Fapt este însa ca, în epoca patriarhatului si familiei monogame, proprietatea privata exista deja. Vechiul Testament (Geneza) mentioneaza un fapt semnificativ în acest sens: „Avram2 era foarte bogat în vite, în argint si în aur” (s.n.)3. El ar fi trait într-o perioada cuprinsa între secolele 21-15 î.e.n. În acest interval foarte îndepartat, se presupune ca a avut loc triumful proprietatii private asupra celei comune.
Trecerea de la matriarhat la patriarhat corespunde unei perioade în care omul începe sa obtina succese în lupta cu fortele vitrege ale naturii. Productivitatea muncii, treptat, se mareste, gratie unor perfectionari tehnice, dar îndeosebi diviziunii muncii, specializarii.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
