Economie mondială

Saltul activitatii economice la nivel international a avut loc atunci cand capitalismul s-a extins pe intregul glob. Capitalismul inseamna suprematia economiei deschise, orientate catre piata, o piata in expansiune si intr-o continua schimbare structurala. Trecerea la acest sistem economic s-a produs dupa prima revolutie industriala (secolul al XVIII-lea), dar ea a fost pregatita de intreaga dezvoltare anterioara a omenirii; trasaturile fundamentale ale realitatii de azi sunt o prelungire, in grade diferite, a unor experiente indepartate in timp; cum spune Braudel ,,ele se alimenteaza din secolele trecute".

1.1 Preistoria economiei mondiale

Prima si cea mai importanta premisa a economiei mondiale o constituie dominatia proprietatii private. Dreptul la proprietate privata sta la baza libertatii omului si a liberei intreprinderi. Istoria acestui tip de proprietate se pierde in negura vremurilor.

Copilariei societatii omenesti i-a corespuns insa proprietatea comuna. A fost ea, oare, expresia unei vointe divine? Erau, oare, oamenii initiali inclinati prin natura lor catre acest tip de proprietate? Nimic din toate acestea! Explicatia trebuie cautata in vicisitudinile epocii, in excesiva raritate a factorilor de productie: numarul oamenilor era foarte restrans, iar cunostintele si tehnica - foarte rudimentare. In aceste conditii, sansa de supravietuire a unei comunitati umane, a familiei primitive, depindea, mai ales, de bratele de munca disponibile - factor de productie rar; lupta, extrem de dura, pentru existenta i-a obligat pe oamenii primitivi sa-si organizeze munca in comun si, ca o consecinta, sa accepte proprietatea comuna si repartitia egalitara. Proprietatea comuna a fost, asadar, caracteristica economiei de penurie1.

1 Peste veacuri, in secolul XX e.n. se va reconfirma, la un nivel superior, concordanta dintre dominatia proprietatii comune si economia de penurie. Fapt este ca aceasta forma de proprietate nu a reaparut in tari cu economie de abundenta - SUA, Suedia, Japonia, Anglia etc., ci in Rusia, Mongolia, China etc., tari cu economie de penurie. Reaparitia ei a avut loc, exclusiv, prin violenta, nefiind determinata de actiunea unor factori economici.

2 primul Patriarh

3 Cyrus H. Gordon in ,,World Testament", 1958, apreciaza ca Geneza, in cea mai mare parte, cuprinde relatari demne de incredere. Si nu este singurul om de stiinta care are o asemenea opinie. Intre altele, in Biblie se fac primele referiri la ,,ciclurile economice" - sapte ani de abundenta - sapte ani de saracie.

Zorii proprietatii private

Nu se poate sti cu exactitate cand a inceput sa se formeze proprietatea privata; cert este insa ca aparitia ei nu s-a produs in acelasi timp peste tot. Dupa unele opinii, proprietatea privata ar fi aparut, mai intai, la triburile semitice si ariene, aflate intr-un stadiu mai avansat de dezvoltare, decat celelalte triburi. De aici, se poate trage concluzia dezvoltarea inegala isi are obarsia in cele mai vechi timpuri.

Fapt este insa ca, in epoca patriarhatului si familiei monogame, proprietatea privata exista deja. Vechiul Testament (Geneza) mentioneaza un fapt semnificativ in acest sens: ,,Avram2 era foarte bogat in vite, in argint si in aur" (s.n.)3. El ar fi trait intr-o perioada cuprinsa intre secolele 21-15 i.e.n. In acest interval foarte indepartat, se presupune ca a avut loc triumful proprietatii private asupra celei comune.

Trecerea de la matriarhat la patriarhat corespunde unei perioade in care omul incepe sa obtina succese in lupta cu fortele vitrege ale naturii. Productivitatea muncii, treptat, se mareste, gratie unor perfectionari tehnice, dar indeosebi diviziunii muncii, specializarii.

Rolul diviziunii muncii

Prima mare diviziune a muncii - separarea triburilor de pastori de masa celorlalte triburi - are ca efect principal aparitia plusprodusului. Este un moment de referinta in evolutia umanitatii. Plusprodusul va constitui baza materiala a dezvoltarii proprietatii private, motivatia ei.

Primii proprietari particulari din istorie au fost capii familiilor patriarhale, iar primul obiectiv semnificativ al proprietatii private l-au constituit vitele; ne putem da seama cat de adanci sunt radacinile proprietatii private in istoria omenirii, cat de veche este traditia sa. Este locul, aici, sa mai subliniem si continuitatea sa istorica. Odata aparuta, proprietatea privata a cunoscut o continua dezvoltare si perfectionare in stransa legatura cu progresul factorilor de productie. Daca

proprietatea comuna corespunde economiei de penurie si contribuie la mentinerea ei, proprietatea privata incepe sa se formeze atunci cand omul devine capabil sa produca mai mult decat strictul necesar, adica, un surplus; de-a lungul istoriei, ea se va dovedi cadrul cel mai adecvat al unei economii de prosperitate.

Aparitia productiei pentru schimb

Pasul urmator l-a reprezentat autonomia producatorului direct. El a avut la baza tocmai proprietatea privata si existenta plusprodusului.

Separarea mestesugarilor de agricultori - a doua mare diviziune a muncii -, va insemna un nou salt pe planul productivitatii muncii. Din acest moment ia nastere productia destinata schimbului.

In pragul trecerii la epoca antica are loc a treia mare diviziune a muncii. Apar negustorii - oameni care se ocupa cu mijlocirea schimbului. O data cu ei se trece la baterea banilor de metal, ceea ce are darul de a facilita considerabil schimbul, de a spori viteza operatiunilor comerciale. Negustorii au fost, de fapt, primii capitalisti. O data cu ei incepe sa se afirme si spiritul de intreprinzator. Avutia va creste in proportii din ce in ce mai mari, cunoscand forme tot mai variate in intrebuintari din ce in ce mai largi. Proprietatea privata va crea cadrul pentru dezvoltarea activitatii economice, pentru trecerea de la economia de penurie la cea de abundenta.

Schimbul la mare distanta

Primele manifestari de comert exterior apar inca in antichitate. Fenicienii au fost primii oameni de afaceri la mari distante. Orasele lor (Tyr, Sidon, Cartagina) au ramas in istorie datorita rolului jucat in desfasurarea comertului in bazinul mediteranean. Fenicienii au fondat targuri in Cipru, Malta, Sicilia, Sardinia, Peninsula Iberica, prin intermediul carora vindeau atat produse primare (cereale, lemn pretios) cat si produse manufacturate (obiecte din bronz, bijuterii, stofe, mirodenii si peste sarat). Un alt oras antic - Palmira, situat in Asia Mica, a jucat mult timp un rol de antrepozit comercial pe drumul ce lega Tyr-ul de Babilon. In Asia, Insula Ceylon se transformase intr-o vasta piata angro unde, la date fixe, se strangeau negustorii din diferite parti ale uriasului continent, in

4 Vezi Emmanuel Wallerstein: ,,Sistemul mondial modern", Bucuresti Editura Meridian, p. 25, 1992

asteptarea unei mari flote pe care romanii o trimiteau pentru a cumpara matase, mirodenii, pietre pretioase, in general obiecte de lux.

Ce semnificatie aveau aceste schimburi?

Importanta comertului la mare distanta pentru economia metropolelor era redusa. Nu se importau bunuri destinate productiei, ci bunuri de consum foarte scumpe. Prin forta imprejurarilor, volumul acestor importuri era mic. Ponderea lor in ,,economia interna" era foarte scazuta. Apoi, fluxurile se desfasurau, de regula, intr-un singur sens. Roma antica, de pilda, in perioada imperiului, a fost cel mai mare importator al epocii, dar nu si un exportator pe masura. O balanta a sa comerciala ar fi aratat cronic deficitara. Economia de consum era preponderenta. Nu se putea vorbi despre o diviziune internationala a muncii in adevaratul sens al cuvantului, adica de o specializare constienta, bazata pe avantajul comparativ. In fine, in schimburile la mare distanta nu erau antrenate decat anumite parti ale globului.

Evul Mediul n-a adus transformari fundamentale. Vechile centre comerciale au fost inlocuite cu altele noi (Venetia, Genova, Bagdad, Nijni-Novgorod etc.). Comertul maritim ia amploare. Se formeaza ,,Liga Hanseatica" in nordul european. Bunurile de consum continuau sa fie principalul obiect al tranzactiilor. Datorita mijloacelor de transport relativ rudimentare, operatiile comerciale durau foarte mult timp. Initial, aria geografica a comertului la mare distanta a cuprins Europa, Africa si Asia.

Dupa Wallerstein, in secolul al XII-lea e.n. se conturau cinci nuclee ale comertului la mare distanta: 1) Bazinul Mediteranean, care includea Bizantul, orasele-state italiene si nordul Africii; 2) Aria baltica; 3) Complexul alcatuit din Oceanul Indian si Marea Rosie; 4) Regiunea chineza; 5) Tinutul central - asiatic, din Mongolia pana in Rusia4. Este semnificativ ca aceste lumi nu erau izolate, ci comunicau intre ele, la punctele de contact.

1.2 Formarea economiei mondiale

Sfarsitul secolului al XV-lea si secolul imediat urmator, al erei noastre, anuntau debutul unei noi epoci in activitatea economica. Evenimentele din acel timp - marile descoperiri geografice, importantele cuceriri coloniale - au permis includerea in circuitul economic a unor vaste

regiuni de pe glob si, in primul rand, a celor doua Americi. Acest lucru a dat un considerabil impuls vietii economice. Comertul dintre Lumea Veche si Lumea Noua va creste in ritmuri nemaiintalnite. Referindu-se la aceasta perioada, Adam Smith, reprezentant de seama al scolii clasice engleze, ,,economistul epocii manufacturiere", scria: ,,Marfurile europene erau aproape toate noi pentru America, iar multe dintre cele din America erau noi pentru Europa. Astfel incepu sa se faca un nou schimb de produse cum nici nu se mai gandise nimeni vreodata inainte " (s.n.).

Sfera spatiala a schimbului de marfuri se extinde, cuprinzand cele mai importante zone de pe mapamond. Secolul al XVI-lea este secolul aparitiei germenilor pietei mondiale. Activitatea la nivel microeconomic este stimulata considerabil; iau fiinta manufacturile. Printre ele, cu timpul, se remarca cele care, dupa expresia lui Adam Smith, produc ,,pentru debusee mai indepartate" si care sunt amplasate, in acest scop, in cele mai cunoscute porturi maritime. Multe manufacturi nu puteau functiona decat pe baza importului de materii prime (cele de matase, de exemplu). In fine, semnificativa este si crearea, de catre comerciantii mai bogati, a unor manufacturi in alte tari, decat cele de origine, indeosebi in colonii. Stimulate in buna masura de dezvoltarea comertului exterior, manufacturile au contribuit, la randul lor, la impulsionarea

. BALASSA, B., European Economic Integration, Amsterdam, North Holland, 1975.

2. DENT, M. C., The European Economy, The Global Context, London, Roudledge, 1997, p. 34.

3. DEVLIN, R., ESTEVADEORDAL, A., What's New in the New Regionalism in the Americas, INTAL-ITD-STA, Working Paper 6.

4. GUDYNAS, E., Dos caminos distintos: tratados de libre comercio y procesos de integracion

5. HERSCHEL, M., L'economie de la Communaute europeenne, Paris, Armand Colin, 1992.

6. LOWENTHAL, A., Os Estados Unidos e a America Latina na virada do seculo, Politica Externa, vol. 9-no.3-dez/jan/fev-2000, Rio de Janeiro Paz e Terra,.

7. NEGESCU, D., Spre o tripolarizare a comertului mondial, Tribuna Economica nr. 15/1995, p. 28.

8. RIMBAULD, G., L'Europe des quinze, Paris, JVDS, 1995.

9. ROBSON, P., The Economics of International Integration, London, Allen-Unwin, 1987.

10. ROLLET, Ph., HUART, Fl., Du Grand Marche a l'Union Economique et Monetaire, Cujas, Paris, 1995.

11. http://www.integracionsur.com/americalatina/GudynasDesafiosTLCsQuito2004.pdf

12. http://enet.iadb.org/idbdocswebservices/idbdocsInternet/IADBPublicDoc.aspx?docnum=417848

13. FTAA/ Summits of the Americas/ Quebec Plan of Action: http://www.summit-americas.org/Documents%20for%20Quebec%20City%20Summit/Quebec/PoA%20FINAL%20public%20April%2021%20(eng).doc

14. "NAFTA - a Decade of Success", Office of the US Trade Representative: http://www.ustr.gov/Document_Library/Fact_Sheets/2004/NAFTA_A_Decade_of_Success.html

15. NAFTA - a decade of strengthening and a dynamic relationship, Office of the US Trade Representative: http://www.ustr.gov/assets/Trade_Agreements/Regional/NAFTA/asset_upload_file606_3595.pdf

16. Summit of the Americas Center, FTAA background" http://www.americasnet.net/trade/ftaa.htm

17. x x x Documente ale Delegatiei Comisiei Europene in Romania.