FORME DE INTEGRARE ECONOMICA
Clasificarea-standard îi apartine lui Bela Balassa (1975) si ea distinge între:
• zona de liber schimb
• uniunea vamala
• piata comuna
• uniunea economica
• integrarea economica totala
Ordonarea este facuta în sensul crescator al gradului de integrare economica dintre partenerii la asemenea grupari.
Unele dintre distinctiile operate de Balassa între diferitele forme de integrare pe care le-a identificat ne apar în prezent artificiale, în sensul ca nu se regasesc în lumea reala. De aceea, clasificarea pe care o prefera autorii contemporani este putin diferita de a lui Balassa. Trebuie precizat ca nu exista o unanimitate de opinii cu privire la aceasta classificare si la caracteristicile definitorii ale elementelor sale.
1. Acord comercial preferential partial
- partenerii îsi acorda reciproc un tratament comercial mai bun decât cel aplicat tertilor (tipic, taxe vamale reduse, eventual la nivel zero) pentru diferite bunuri care fac obiectul comertului reciproc
- regulile comerciale internationale, stabilite sub egida Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), nu permit existenta unor asemenea acorduri decât între tari în curs de dezvoltare
2. Zona de liber schimb
- partenerii elimina (nu doar reduc) barierele comerciale (nu doar taxele vamale) care afecteaza cvasi-totalitatea comertului reciproc (nu doar o parte din acesta); aplicarea de restrictii asupra fluxurilor commerciale reciproce poate fi, totusi, permisa în cazuri exceptionale: masuri de salvgardare, restrictii din considerante legate de situatia balantei de plati externe
- fiecare parte îsi pastreaza independenta formularea regimului comercial aplicabil tarilor nemembre
Desi s-au facut frecvent asemenea sustineri, nu exista nici o ratiune economica pentru care acordurile de liber schimb ar trebui încheiate doar între tari cu un nivel comparabil de dezvoltare economica si prosperitate.
În schimb, este îndeobste admis ca politicele comerciale aplicate de tarile membre tertilor trebuie sa fie relativ asemanatoare din punctul de vedere al restrictiilor impuse. Altminteri, exista un stimulent puternic pentru nemembri de a încerca sa îsi livreze marfurile în întreaga zona de liber schimb utilizând teritoriul tarii membre cu cel mai scazut nivel de protectie, fenomen cunoscut sub numele de deviere de comert (trade deflection). Pentru a îl contracara, se recurge la asa-numitele reguli de origine: criterii care trebbie îndeplinite de bunurile schimbate între tarile membre pentru a fi considerate originare din tarile membre ale zonei de liber schimb si, deci, eligibile pentru tratamentul preferential.
3. Uniunea vamala
- zona de liber schimb ai carei membri au o politica comerciala comuna fata de terti:
• tarif vamal comun
• masuri netarifare comune de protectie fata de terti (masuri de salvgardare, antidumping si compensatorii)
• negocierea si încheierea în comun de acorduri comerciale cu tarile terte
- desi nu mai este nevoie (ca în cazul zonelor de liber schimb) de reguli de origine (a caror îndeplinire trebuie verificata la frontiera fiecarei tari membre), controalele vamale la frontierele dinre membrii unei uniuni vamale ramân, pentru a permite
-- aplicarea de restrictii între statele membre în circumstante exceptionale
-- colectarea de date statistice
Veniturile din încasarea taxelor vamale sunt, de regula, considerate venituri comune sau sunt distribuite între membri potrivit unei chei de repartitie predeterminate; altminteri, ar fi favorizate din motive legate de simple coincidente geografice, anumite tari în detrimentul altora (e.g., Belgia si Olanda ar încasa taxele vamale aferente importurilor substantiale destinate pietei Germanici doar din cauza importantei porturilor Anvers si Rotterdam).
Cursurile: 1 - 6
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
