Cap.1. GENEZA SI EVOLUTIA INTEGRARII ECONOMICE IN
EUROPA POSTBELICA
Uniunea Europeana reprezinta, astazi, o entitate economica, sociala
si politica in construcie, rezultat al unui proces inceput in urma cu mai bine
de cinci decenii. Citandu-l pe Robert Schuman,cu istorica declaraie din 9
mai 1950, ,,Europa nu se va construi dintr-o data, sau pe baza unui singur
plan, ci se va dezvolta pe baza unor acumulari bazate pe solidaritatea de
facto a statelor europene care si-au recastigat suvernitatea naionala dupa cel
de-al doilea razboi mondial"1
Situaia economica si socio-politica dezastruasa a continentului,
ilustrata in tabelul de mai jos, a cerut adoptarea unor masuri radicale pentru
a menine pacea si stabilitatea atat de scump obinute.
Tabel nr. 1.
Numarul victimelor si perioada de stagnare economica inregistrata
de catre statele europene in timpul celui de-al doilea razoi mondial
ara Numarul
victimelor
Anul premergator celui de-al doilea
razboi mondial in care s-a atins PIB-ul
obinut in 1945
Austria 525.000 1886
Belgia 82.750 1924
Danemarca 4250 1936
Finlanda 72.000 1938
Frana 505.750 1891
Germania 6.363.000 1908
Italia 355.500 1909
Olanda 250.000 1912
Norvegia 10.250 1937
Suedia 0 PIB-ul a crescut in timpul razboiului
Elveia 0 PIB-ul a crescut in timpul razboiului
Marea Britanie 325.000 PIB-ul a crescut in timpul razboiului
Sursa tabelului: R, Baldwin, C. Wyplosz, The Economics of
European Integration,Editura Economica, Bucuresti, 2006, p. 22.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, intr-o Europa ravasita de
distrugerile fizice si morale cauzate de razboi au aparut o serie de proiecte si
strategii menite se conduca la reconstrucia continentului.
In centrul lor se afla ideea generoasa si pragmatica a inlaturarii
stricaciunilor cauzate de razboi prntr-un efort comun, rod al colaborarii
dintre statele europene.
Au aparut, atunci, planuri utopice, cum ar fi acela de a incepe
construcia unei Europe unite prin inlaturarea hegemonului,2 care in
viziunea vremii era Germania 3, dar si altele pragmatice care, puse in
practica, au condus la crearea unor structuri integrative economice
puternice: OEEC (Organizaia Europeana pentru Cooperare Economica,
transformata ulterior in OECD -Organizaia Europeana pentru Cooperare si
Dezvoltare), Comunitaile Europene, CAER-ul, AELS, etc.
Dincolo de toate incercarile facute dupa incheierea celui de-al doilea
razboi mondial, (cum ar fi Uniunea Economica a Beneluxului, uniune
vamala creata la iniiativa belgianului Paul Henry Spaak in 1944, in urma
unui sir de tentative nereusite in perioada interbelica) procesul integrativ
european propriu-zis a inceput odata cu perceperea corecta, de catre statele
europene din vestul si estul continentului, a nevoii de crestere si consolidare
a puterii lor economice in scopul atingerii unor ritmuri inalte de crestere si
dezvoltare economica intr-un mediu economic si politic internaional
marcat in plan geopolitic de razboiul rece si in plan economic de hegemonia
Statelor Unite.
Deschiderea spre politicile de tip liberal, coroborata cu nevoia de
coordonare a ajutorului american au determinat arile vest europene sa
reconsidere ideea crearii unei zone economice intarite.
Primul pas a fost facut prin semnarea unor acorduri de cooperare
bilaterala in diferite domenii, prin care se ridicau obstacolele in calea
cooperarii si a conlucrarii in anumite sectoare, prin utilizarea instrumentelor
specifice integrarii negative, urmat de crearea unor instituii si organizaii
comune ca rezultat al integrarii pozitive: Consiliul Europei in scopul
coordonarii activitailor culturale si respectarii drepturilor omului, Uniunea
Europei de Vest, creata pe baza Tratatului de la Bruxelles, semnat in 1948 si
intrat in vigoare in 1955, in scopul realizarii unei strategii comune in
domeniul militar si Organizaia de Cooperare Economica Europeana4
(ulterior OECD), infiinata in anul 1948, de catre arile beneficiare a
finanarii americane in scopul administrarii ajutorului american acordat
Europei prin Planul Marshall.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
