Economia Turismului

CAPITOLUL I TURISMUL – DELIMITARI CONCEPTUALE

1.1 Concepte si clasificari folosite în turism

Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (calatorie), sau „to tour", „to make a tour" (a calatori, a face o calatorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna actiunea de voiaj în Europa - în general si în Franta - în special. La rândul sau, acest termen englez deriva din cuvântul francez „tour" (calatorie, plimbare, miscare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de calatorie de agrement. Termenul francez are radacini si mai adânci, el deriva din cuvântul grec „tournos" si, respectiv, din cel latin „turnus" si înseamna tot calatorie în circuit. Din termenul „turism" a derivat si cel de „turist", adica persoana care efectueaza calatoria pentru placerea proprie.

Se pune problema clarificarii unor aspecte legate de termenul „turist". Profesorul englez F. W. Ogilvie, în 1933, considera ca fiind turisti „ toate persoanele care satisfac cel putin doua conditii, si anume sunt departate de casa pentru o perioada care nu depaseste un an si cheltuiesc bani în acele locuri fara ca sa-i câstige ". Asemanator se pronunta si compatriotul sau A. C. Norwal (1936), care considera ca turistul „este acea persoana care intra într-o tara straina pentru orice alt scop decât de a-si stabili o resedinta permanenta sau pentru afaceri si care cheltuieste, în tara unde se stabileste temporar, banii câstigati în alta parte". Cel care a elaborat o definitie a turismului - acceptata pe plan mondial, a fost profesorul elvetian dr. W. Hunziker, acesta apreciind ca: „Turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si o activitate lucrativa oarecare'' (1940).

Zece ani mai târziu The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) - defineste turismul ca fiind „ teoria si practica din sfera calatoriilor; calatoria fiind de placere", iar turistul drept „ cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care calatoreste de placere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemanatoare".

Dictionarul Enciclopedic Român (1966, vol. IV) propune urmatoarea definitie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distante, pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a localitatilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc."

Dictionnaire Touristique International (1969) contine si el o formulare: „Turismul reprezinta ansamblul de masuri puse în aplicare pentru organizarea si desfasurarea unor calatorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizatii, societati sau agentii specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitata de timp, precum si industria care concura la satisfacerea nevoilor turistilor" si tot în Dictionarul turistic international 3

(1980) se precizeaza ca „turismul se distinge de calatorie prin aceea ca implica pentru persoana în cauza, pe de o parte, alegerea deliberata a tintei, pe de alta, preocuparea exclusiva pentru satisfacerea placerii sale".

Sintetizând cele enuntate, prin turism se întelege:

- în primul rând, ansamblul de activitati prin care omul îsi petrece timpul liber calatorind în alta localitate sau tara, pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si îmbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament;

- în al doilea rând, industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un înalt nivel calitativ si în conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, în special, si a mediului înconjurator, în general.

Luând în considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în care se desfasoara turismul în perioada de la ultima Conferinta Internationala a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferinta Internationala asupra turismului si statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de baza în turism:

„Turismul se refera la activitatile unei persoane care calatoreste în afara mediului sau obisnuit, pentru mai putin de o perioada specificata de timp si al carei scop principal de calatorie este altul decât exercitarea unei activitati remunerate la locul de vizitare."

Din perspectiva acestei definitii si a normelor elaborate recent de Organizatia Mondiala a Turismului este considerat turist „orice persoana care se deplaseaza spre un loc situat în afara resedintei obisnuite pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decât exercitarea unei activitati remunerate în locul vizitat. Astfel sunt considerati turisti persoanele care:

- efectueaza o calatorie de agrement (vacanta, concediu);

- se deplaseaza în statiunile baneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunatatirii starii de sanatate;

- se deplaseaza în alte localitati în scopul de a participa la competitii sportive;

- calatoresc în scopuri profesionale, adica participa la conferinte internationale, reuniuni stiintifice sau misiuni religioase etc;

DISCIPLINA DE SPECIALITATE LA SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERTULUI, TURISMULUI SI SERVICILOR