Istoria oricarei stiinte este stiinta insasi1, fiindca ea este produsul unui proces, mai mult sau mai putin indelungat, al acumularii de cunostinte stranse de oameni si supuse prelucrarii, desprinzand din ele legitatile si regulile care guverneaza domeniul dat. Una dintre stiintele cu indelungata istorie este aceea despre economie. Printre primele idei rezultate din incercarile fiintei devenita om de a rationa asupra vietii sale traita in colectivitate se inscriu si cele economice. Pe baza informatiilor receptate din mediul inconjurator, omul a trebuit sa caute solutii si sa actioneze, in asa fel incat sa poata vietui si supravietui in contexte care, prin numeroase restrictii, forte si pericole, ii erau mai degraba ostile decat favorizante. Cu alte cuvinte, omul a trebuit sa gandeasca economic, sa rationeze asupra organizarii, dozarii eforturilor individuale si colective, ca sa-si poata procura cele necesare traiului, dar si ca suport pentru civilizatiile care s-au succedat. Nevoile si interesele economice au fost, din totdeauna, factorii de prim ordin care i-au impins pe oameni spre cautari in vederea perfectionarii cadrului de desfasurare a activitatii lor.
Filosofia vietii individuale si colective, politica statala a avut mereu un suport economic, iar oamenii gandesc precum traiesc. Si acesta este un motiv major pentru care ideile economice s-au impletit cu cele filozofice, sociale si politice. Economia - ca ansamblu de cunostinte despre viata economica - a fost filozofica si politica de la inceputurile ei, adica din antichitate. Incepand cu epoca moderna, economia se constituie intr-un domeniu aparte cu contururi precise, ce se imbogateste cu noi cunostinte rezultate dintr-o viata economicatot mai complexa. De la Economia - ca ansamblu de cunostinte, se trece la Economia politica - ca stiinta, aflata intr-un proces istoric de dezvoltare pana in zilele noastre.
Surprinderea istoriei gandirii economice in conexiunile ei generale cu cele ale gandirii
filosofice, politologice, sociologice si ecologice, a devenit o cerinta a progresului stiintei economice.
Economia politica se afla in centrul sistemului stiintelo r economice pentru ca ea
este partea teoretica cea mai substantiala, iar in vecinatatea ei se afla firesc si necesar istoria gandirii economice ca disciplina istorico-teoretica prin care se reconstituie traseul parcurs de stiinta economica in ceea ce priveste realizarile ei esentiale.
Nevoia intelegerii suportului principal al gandirii, ideilor si teoriilor face necesare incursiuni rationale si in istorie, inclusiv in cea economica. Iar de cealalta parte,
explicarea mersului istoriei, inclusiv a celei economice, a politicilor economice, este cel putine incompleta daca nu se face apel la fluxul istoric al gandirii economice. Legaturile Istoriei gandirii economice, firesti si obiectiv necesare cu Istoria filosofiei, sociologiei, politologiei si a dreptului, nu trebuie neglijate.
Numerosi cercetatori au atras atentia asupra puternicei influente pe care au
exercitat-o asupra gandirii economice stiintele naturii, indeosebi din punct de vedere metodologic. Daca in secolul XIX a prevalat influenta mecanicii, in secolul XX se accentueaza influenta biologiei, iar matematica le-a insotit pe amandoua. Marturie despre impactul acestor influente pe plan metodologic si despre metamorfozele stiintei,
1Th.S.Kuhn, Structura revolutiilor stiintifice, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976.
inclusiv ale stiintei economice in vederea infaptuirii unei "noi aliante intre om si natura" spre folosul reciproc, stau lucrarile lui N. Georgescu - Roengen - matematician si statistician roman, ca si ale savantilor belgieni Ilya Prigogine si Isabelle Steingers2,3.
La randul ei, gandirea economica a influentat puternic politica, indeosebi pe cea economica si a oferit un material util pentru generalizari in celelalte stiinte, mai ales in filosofie.
1.2. OBIECTUL SI METODA CURSULUI DE ISTORIA GANDIRII ECONOMICE
Intr-o formulare simpla, obiectul acestui curs ar consta din mersul ideilor economice de-a lungul timpului la scara mondiala si nationala, precum si destinul lor istoric.
Intr-o formulare academica, obiectul ar consta in evidentierea genezei, a esentei si a rolului sau functiei sociale a principalelor teorii, doctrine si curente de gandire
economica. Cursul urmareste totodata prezentarea ideilor majore, a teoriilor si doctrinelor economice in succesiunea lor istorica si a confruntarilor dintre ele. Cursul are drept scop, cunoasterea drumului parcurs de stiinta despre economie, in ce a avut ea mai important, a procesului cumulativ de imbogatire a ei cu noi descoperiri; marcarea salturilor care au antrenat schimbarile fundamentale, de structura in stiinta economica; punerea in valoare a unor concepte, metode si instrumente de analiza, care au fost create de generatiile anterioare si care trebuiesc preluate si pastrate.
"Istoria economiei, spune Blaug, nu este cronica unei acumulari continue de
realizari teoretice, ci povestea revolutiilor intelectuale amplificate, in care adevaruri deja cunoscute sunt neglijate in favoarea noilor revelatii. Intr-adevar, uneori pare ca economia a fost propulsata pe principiul simetriei, care cere ca fiecare noua teorie sa fie totdeauna reversul celei vechi " 4.
Dintre modelele generale de abordare a realitatii, cea mai adecvata pentru
cercetarea si prezentarea istoriei gandirii economice s-a dovedit a fi metoda dialecta materialista. Caracterul complex si dinamic al gandirii economice poate fi surprins si explicat mai usor cu ajutorul dialecticii materialiste, care presupune examinarea multiplelor independente si contradictii legate de geneza, evolutia si rolul teoriilor si doctrinelor economice. Dialectica cere sa fie examinate conexiunile dintre factorii de natura obiectiva si subiectiva prezenti in viata sociala, deci si in economie si in gandirea despre aceasta. Una dintre cele mai dificile si subtile probleme a istoriei gandirii economice o constituie relatia dintre evolutie, revolutie sau involutie in gandirea economica, urmate de pregatirea si infaptuirea innoirii gandirii economice.
Referindu-se la logica si dinamica cercetarii stiintifice, Thomas S. Kuhn, fizician
si istoric al stiintei din S.U.A. a facut unele observatii si generalizari valabile si pentru Istoria gandirii economice. El face distinctie intre paradigma si metoda de cercetare in stiinta, intre gandirea convergenta si gandirea divergenta; se ocupa de tensiunea esentiala dintre traditie si inovatie s.a.
In viziunea savantului american paradigma inseamna un model de gandire, un
ansamblu de principii, cai si tehnici de cercetare acceptate de totalitatea specialistilor dintr-un domeniu, la un moment dat. Cand aceste principii, cai si tehnici sunt formulate in mod expres si sistematic, ele poarta denumirea de metoda Stiinta practicata pe baza unei paradigme acceptate de toti cercetatorii este numita stiinta normala. In
2 N. Georgescu - Roegen - Legea entropiei si procesul economic, Editura politica, Bucuresti, 1979
3 Ilya Prigogine, Isabelle Steingers - Noua alianta. Metamorfoza stiintei, Editura politica, Bucuresti, 1984
4 M. Blaug - Teoria economica in retrospectiva, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992, p.38.
procesul cercetarii pot sa apara insa probleme care nu pot fi solutionate cu ajutorul paradigmei traditionale. Acestea apar ca abateri sau anomalii fata de normal. Inmultirea anomaliilor si erodarea paradigmei traditionale duce la nemultumirea cercetatorilor fata de vechiul mod de gandire, la o stare de criza in stiinta care obliga la cautarea unei solutii.
In timpul crizelor din diferite stiinte se manifesta tensiuni puternice intre gandirea traditionala intemeiata pe paradigma acceptata, numita gandire convergenta si tentativele de innoire a gandirii, de cautare a unei paradigme noi care sa permita explicarea abaterilor fata de normal, denumita gandire divergenta. Daca eforturile cercetatorilor in aceasta directie sunt incununate de succes, atunci are loc o ruptura in gandirea din domeniul respectiv, o revolutie, care consta, in esenta, in inlocuirea unei paradigme invechite cu o paradigma noua.
Progresul in cunoastere, in stiinta, are un caracter complex; el consta atat in
dezvoltarea cumulativa de idei si teorii de aceeasi natura, faurite pe baza aceleiasi paradigme, cat si in dezvoltarea necumulativa sau ruptura brusca, revolutiile, in timpul carora se schimba total sau partial vechea paradigma de abordare si rezolvare a problemelor noi din domeniul respectiv si sunt elaborate teorii noi care pot sa contrazica total sau partial vechile teorii din domeniul respectiv.
Istoria gandirii economice consemneaza existenta revolutiilor si in domeniul stiintei economice. Cea mai insemnata dintre toate, recunoscuta de toti exegetii de notorietate mondiala a constat din faurirea economiei politice ca stiinta autonoma prin contributia economistilor liberali clasici in perioada cuprinsa intre mijlocul secolului al XVIII-lea si mijlocul secolului al XIX -lea. In viziunea exegetilor britanici, s-ar putea vorbi de trei revolutii in gandirea economica, si anume: cea infaptuita de Adam Smith (liberalismul clasic) cea infaptuita de St. Jevons (marginalismul) si cea infaptuita de J.M. Keynes (dirijismul). In viziunea unor exegeti nord-americani este vorba de revolutia liberului schimb, revolutia utilitatii (marginalista) si revolutia macroeconomica.
Problema revolutiilor in gandirea economica este departe de a fi rezolvata, fiind
inca necesare dezbateri temeinice pentru a rezolva aceasta problema in mod unitar si consecvent, pe baza aportului real al diferitilor ganditori la dezvoltarea economiei politice.
* * *- Tratat de economie contemporana, vol. I, Editura Politica, Bucuresti, 1986.
2.Aurelian P.S.- Opere economice, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1967
3.Becker Gary- Capitalul uman, Editura ALL, Bucuresti, 1997
4.Becker Gary- Comportamentul uman o abordare economica, Editura All, Bucuresti 1994
5.Blaug Mark- Teoria economica in retrospectiva, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1992
6.Buchanan M.
James
7.Constantinescu
Olga
8.Dobrogeanu - Gherea C-tin
- Limitele libertatii", Editura Institutului European, 1997
- "Critica teoriei <<Romania - tara eminamente agricola>>, Editura Academiei, Bucuresti, 1973
- Opere complete, vol.4, Editura Politica, Bucuresti, 1977
9.Friedman Milton- Capitalism si libertate, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1995
10. Friedman Milton- Metodologia stiintei economice pozitive, in lucrarea
Filosofia stiintei economice, Editura Humanitas, Bucuresti,
1993
11. Friedman Milton- Liber sa alegi, Editura ALL, Bucuresti, 1998
12. Frois G. Abraham- Economie politica, Editura Humanitas, 1994
13. Georgescu
Nicolae Roegen
14. Giarini Orio, Stahel Walter R.
- Legea entropiei si procesul economic, Editura Politica, Bucuresti, 1979
- Limitele certitudinii, Edimpress, Bucuresti, 1996
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
