Comerț internațional

Comertul international este o componenta a circuitului economic mondial, reprezentand activitatea care include totalitatea schimburilor de marfuri si servicii la care participa statele lumii.

Deoarece participarea la comertul international contribuie la cresterea potentialului economic al statelor lumii, comertul international se constituie intr-un factor important al cresterii economice.

Participarea activa la schimburile comerciale internationale a devenit o necesitate obiectiva pentru procesul de dezvoltare al oricarei natiuni, indiferent de nivelul sau de dezvoltare economica si sociala sau de sistemul social politic dominant.

Problemele economiei comertului international isi gasesc reflectarea atat la nivelul strategiilor firmelor individuale, cat si in politica economica a statelor. Intensificarea interventiei autoritatilor statale confirma rolul vital pe care comertul exterior il joaca in economia natiunilor lumii, pe fondul cresterii dependentei acestora de pietele externe.

Comertul exterior este parte a comertului international, se refera la schimburile comerciale ale unei singure tari si include: exportul, importul, reexportul si tranzitul.

Exportul reprezinta activitatea desfasurata de entitati autorizate pentru vanzarea produselor si serviciilor obtinute la nivel national in alte tari.

Importul presupune activitatea desfasurata, de asemenea, de entitati autorizate pentru cumpararea de bunuri si servicii din diverse tari pentru tara careia ii apartin importatorii.

Reexportul este activitatea desfasurata de entitati autorizate de a cumpara marfuri din diferite tari si de a le revinde in altele. Atunci cand aceasta activitate se practica rational si pe scara larga, ea poate fi o sursa importanta de venit si un factor de promovare a comertului international.

Comertul de tranzit consta in activitatea desfasurata de persoane autorizate pentru transportul marfurilor straine pe teritoriul national, dar si in activitatea de depozitare temporara a acestor marfuri, in conditii de securitate, fiind considerat, alaturi de exportul si importul de servicii, un comert invizibil.

Analiza evolutiei comertului international in perioada postbelica - permite desprinderea unor trasaturi principale ale dinamicii si volumului acestuia:

- ritmul de crestere al comertului international a inregistrat cea mai sustinuta dinamica comparativ cu orice alta perioada istorica anterioara. Cresterea de peste 55 de ori a volumului fizic al comertului international in perioada 1950-2003, cu o rata medie anuala de 6%, s-a produs mai ales sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, care a determinat adancirea continua a diviziunii mondiale a muncii si, in special, a diviziunii industriale a muncii;

- spre deosebire de perioadele anterioare, comertul international a devansat ca ritm de crestere ceilalti indicatori macroeconomici (P.I.B., productia industriala, productia agricola) la nivel mondial. Aceasta evolutie atesta faptul ca, in conditiile adancirii diviziunii mondiale a muncii, s-a accentuat specializarea si cooperarea internationala in productie, fapt ce a determinat realizarea, pe calea schimburilor comerciale internationale, a unei cote-parti tot mai mari din productia tuturor statelor lumii. in acelasi timp, s-a produs o crestere absoluta si relativa a capacitatii de absorbtie a pietei mondiale, o accentuare a interdependentelor economice si, deci, o participare sporita a tarilor lumii la circuitul economic mondial;

- de asemenea, in aceeasi perioada, importurile au devansat, atat ca ritm de crestere cat si ca volum valoric absolut, rezervele de aur si devize centralizate ale tarilor nesocialiste, fapt ce a reprezentat, pentru o mare parte dintre acestea, o frana in calea dezvoltarii comertului exterior, agravandu-le problema lichiditatii internationale. Daca in 1938 rezervele de aur si devize centralizate ale lumii capitaliste depaseau volumul total al importurilor cu 17%, la sfarsitul anului 1980, rezervele de aur si devize mai reprezentau doar cca. 24% din volumul valoric al importurilor tarilor nesocialiste. Situatia s-a agravat in urmatoarele decenii;

- in perioada contemporana, comertul international are ca trasatura distincta faptul ca acesta nu mai este exclusiv al tarilor si ca a devenit unul al blocurilor comerciale.

Comertul international contemporan pe grupe de produse

Urmarirea procesului de evolutie a comertului international, la nivelul Organizatiei Natiunilor Unite, a impus clasificarea marfurilor ce intra in circuitul comercial si fac obiectul comertului international in:

- produse de baza, categorie din care fac parte: produsele alimentare; materiile prime; combustibilii.

- produse manufacturate, categorie in care sunt incluse: produsele chimice; masinile, utilajele si mijloacele de transport; alte produse manufacturate.

,,Daca in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, produsele de baza au detinut ponderea valorica cea mai mare din comertul international (respectiv 2/3 din exportul total), incepand cu mijlocul deceniului sase al secolului trecut, ponderea valorica a produselor manufacturate a depasit-o pe cea a produselor de baza. Aceasta schimbare de situatie in favoarea produselor manufacturate a fost determinata de accentuarea caracterului industrial al economiei mondiale si, in primul rand, al economiei tarilor dezvoltate, sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice contemporane."

Comertul international cu marfuri antreneaza fluxuri comerciale cu servicii, numeroase dintre acestea insotind in mod obiectiv marfurile. Acestea alcatuiesc sectorul tertiar, dupa agricultura si industrie.

Evolutia comertului international pe regiuni

Repartizarea geografica a comertului international pe continente si pe regiuni a inregistrat o serie de modificari ca urmare a consecintelor celui de-al doilea razboi mondial si a schimbarilor economice si politice ce au avut loc.

Astfel, ,,Europa a detinut intaietatea in comertul international in perioada postbelica, cu o pondere in continua crestere, astfel incat, la sfarsitul deceniului opt al secolului trecut, aceasta pondere era de circa 50%. Scaderea cotei detinuta de Europa in comertul mondial incepand cu deceniul 9 s-a datorat atat colapsului comunismului, care a determinat scaderea ponderii detinuta de tarile foste socialiste in totalul comertului european, dar si faptului ca marea majoritate a tarilor din zona, si mai ales cele din Uniunea Europeana, s-au confruntat cu dificultati economice majore, procesul de relansare economica aflandu-se intr-o faza incipienta;

America de Nord a avut o evolutie inversa, comparativ cu Europa, in ceea ce priveste participarea la comertul international. Daca la sfarsitul razboiului, America de Nord derula circa 30% din comertul international, in prezent acest procent s-a redus la 16-18%, indeosebi ca urmare a scaderii considerabile a ponderii detinuta de SUA in comertul international, fata de nivelul maxim atins in perioada postbelica;

Asia, a carei pondere a scazut foarte mult la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a inregistrat indeosebi in ultimul deceniu postbelic o crestere considerabila in comertul international, ca urmare a sporirii ponderii Japoniei, precum si a tarilor exportatoare de titei. La cresterea cotei detinuta de Asia au contribuit, in ultimii ani, intr-o masura insemnata, si tarile si teritoriile recent industrializate din aceasta zona (Coreea de Sud, Taiwan, Hong-Kong, Singapore, India, Thailanda, Malaezia etc.). Criza economica (indeosebi cea financiara), ce a avut loc in Asia in anii 1997-1998, a condus totusi la o usoara scadere a participarii acestui continent la comertul international;

America Latina, Africa si Oceania au participat la comertul international cu o pondere redusa si in scadere in intreaga perioada postbelica."

Comertul international cu marfuri derulat in cadrul principalelor acorduri regionale de comert

Unul din fenomenele care definesc evolutia economiei mondiale in perioada postbelica este, fara indoiala, integrarea regionala. inceput in primele decenii postbelice, pe fondul politicii de bloc si a conflictului ideologic intre Est si Vest, procesul integrarii regionale a avansat in paralel cu cel al liberalizarii comertului mondial, desfasurat sub egida Acordului General pentru Tarife si Comert.

Aparute ca o derogare de la principiul clauzei natiunii celei mai favorizate, la inceput sub forma de zone de liber schimb si uniuni vamale, apoi ca piete comune si uniuni economice si monetare, aranjamentele de integrare regionala au redefinit semnificativ tabloul comercial international. Ca urmare a efectelor de creare si deturnare de comert, aceste grupari au amplificat schimburile comerciale intre tarile participante, reorientand unele fluxuri comerciale traditionale. Exemplul cel mai sugestiv in acest sens il reprezinta Uniunea Europeana, care, ca urmare a parcurgerii mai multor etape de adancire si extindere, s-a transformat in cel mai mare actor comercial international, alimentand noi determinanti ai specializarii internationale.

Regionalizarea schimburilor comerciale internationale nu este incompatibila cu dezideratul liberalizarii comertului international ci, dimpotriva, se dovedeste o cale suplimentara de atingere a acestuia. Astazi, tabloul comercial international consacra noi participanti, avand o forta comerciala deosebita, iar procesele de negociere a unor noi norme si reguli de conduita se poarta intre marile grupari integrationiste.

Comertul mondial este dominat, in perioada contemporana, de trei mari blocuri regionale: Europa, America de Nord si Asia-Pacific. De asemenea, un mare numar de acorduri regionale de mai mica anvergura au fost incheiate in ultimii ani de catre grupuri de tari situate in spatii geografice apropiate (Piata Sudului - MERCOSUR, in America Latina, Acordul central-european de comert liber - CEFTA, in Europa de Est etc.).