Capitolul 4 - Doctrinele Economice Socialiste în Secolul al XIX-lea

CAPITOLUL 4. DOCTRINELE ECONOMICE SOCIALISTE ÎN SECOLUL AL XIX-LEA

Prima jumatate a secolului al XIX-lea se caracterizeaza prin avântul industrial al Angliei, Frantei, Germaniei, dar si al altor tari europene a impulsionat dezvoltarea capitalismului, provocând importante modificari economice si sociale.

Industrializarea Angliei si Frantei urma progresul masinismului (carbune, metalurgie, textile, transporturi feroviare si fluviale). Structura industriei evolua în acelasi timp cu declinul indusriei artizanale si aparitia marilor concentrari industrile, mari uzine si fabrici, ocupând sute sau mii de oameni.

Aceasta evolutie a fost înlesnita de victoria definitiva a politicii economice liberale, rezultata din îmbinarea liberalismului cu masinismul. În Franta, în 1791 au fost desfiintate corporatiile (breslele), au fost suprimate vamile interioare si taxele de intrare, a fost redata libertatea comertului cu cereale. În Anglia, în 1814, prin abrogarea Statutului ucenicilor, care data de vremea reginei Elisabeta, au fost înlaturate si ultimile vestigii ale corporatismului, iar salariul, pentru câteva profesiuni, îl fixa judecatorul de pace în functie de costul vietii.

Pe plan economic, avântul a avut doua consecinte contradictorii: bogatia si bunastarea au cunoscut o dezvoltare fara precedent, dupa cum se înregistra si o mai buna satisfacere a nevoilor si cresterea nivelului general de viata, pe de o parte, si succesiunea periodica a crizelor de supraproductie, pe de alta parte. Timp de sapte sau de zece ani, în locul echilibrului dintre productie si consum prefigurat de clasici, se constata o invadare generala a pietelor cu marfuri, însotita de scaderea dramatica si brutala a preturilor si de falimente, adica închiderea uzinelor si ruinarea întreprinzatorilor aducând somaj si mizerie pentru muncitori.

Pe plan social, crizele periodice au agravat si mai mult consecintele permanente ale industrializarii. Întâi de toate, constituirea celor doua clase opuse: clasa capitalistilor si clasa muncitoare. Si capitalistii, si proletarii erau constienti de opozitia intereselor lor si încercau sa se grupeze în organisme de aparare. Pacii sociale medievale i-a urmat împartirea societatii în doua clase ostile. Opozitia dintre clase a fost alimentata si de conditiile precare de munca ale salariatilor. Pentru cresterea profiturilor, întreprinzatorii cautau sa reduca cât mai mult costurile de productie, sa creasca durata zilei de munca pentru salarii destul de mici. Protestele muncitorilor se terminau cu înlocuirea lor cu femei si copii, pentru aceeasi munca, dar cu salarii si mai mici. De asemenea, conditiile de locuit erau mizere, iar mortalitatea în rândul muncitorilor era foarte ridicata. Fata de aceasta situatie muncitorii nu puteau sa opuna actiunea grupurilor profesonale, pentru ca dupa suprimarea breslelor orice asociatie muncitoreasca era interzisa. În consecinta, reactiile împotriva capitalismului au alunecat în plan ideologic. Unii economisti au ajuns la concluzia ca regimul libertatii economice nu era în concordanta cu interesul general, pentru ca peste tot se întâlneau crize de supraproductie si exploatarea muncitorilor. Contestatarii cereau revizuirea concluziilor clasicilor, pledând pentru interventionism sau chiar pentru etatism integral, într-o societate viitoare fara capitalisti.

În mod clar socialismul a aparut ca reactie la liberalism. Termenul de socialism acopera un numar important de teorii si autorii lor, care au unele puncte comune (ostilitatea fata de capitalism si fata de proprietatea privata, înlocuirea proprietatii private cu proprietatea colectiva, repartitia egalitara), dar între care exista si deosebiri (în privinta metodelor utilizate pentru a realiza schimbarile, cât si asupra trasaturilor si scopurilor regimului socialist). Din multitudinea teoriilor economice socialiste le retim pe cele ale asociationistilor francezi si englezi, pe cele ale anarhistilor, pe cele ale aparatorilor socialismului de stat si, evident, marxismul.

4. 1. DOCTRINELE SOCIALISMULUI ASOCIATIONIST

Primii socialisti ai secolului al XIX-lea credeau în puterea absoluta a vointei umane în schimbarea societatii. Patrunsi de justitie si de drept, ei imaginau transformarea progresiva a institutiilor economice. Calificati naivi si utopisti de adversarii lor, primii socialisti erau într-adevar patrunsi de voluntarism, spiritualism si reformism. Totusi, autorii în cauza se deosebesc între ei prin atitudinea fata de forma ideala de organizare, în special asupra rolului statului în viata economica. Cei mai importanti autori ai ideilor asociationiste au fost: Saint-Simon, Charles Fourier, Robert Owen si Louis Blanc.

I) GUVERNUL ECONOMIC

SAINT- SIMON (1760-1825) este unul dintre primii autori care au încercat sa aplice metodele stiintifice la analiza faptelor sociale. În acelasi timp, el a schitat o doctrina pe care discipolii sai i-au accentuat caracterul socialist (analistii îl citeaza între saint-simonisti cei mai cunoscuti pe August Comte).

Ideile economice, socialiste si colectiviste, ale lui Saint-Simon îsi au originea în teoriile medievale, revolutiile de la sfârsitul secolului al XVIII-lea si începutul secolului al XIX-lea si în liberalismul economic. Teoria sa despre viitorul societatii omenesti este eclectica si contraditorie, un amestec, greu de ordonat, al realismului cu utopia.

- Societatea viitoare:

Saint-Simon se adresa muncitorilor, dar mai ales claselor culte - filosofi, ingineri, bancheri, artisti, savanti carora le propovaduia colectivismul si suprimarea mostenirii drept mijloc sigur de a fonda o societate bazata pe stiinta si industrie. Saint-Simon a fost foarte impresionat de aparitia industrialismului si a crezut ca viitorul este industria, singura sursa de bogatie. Dupa opinia sa, liberalismul nu avea autoritatea necesara pentru a împlini acest tel,dar nici statul nu putea sa aiba aceasta autoritate, pentru ca interventia sa era mai mult daunatoare decât utila. Autoritatea în societatea viitoare trebuia sa o aiba „capacitatile”, adica producatorii – industriasii si comerciantii - si intelectualii – savantii, inginerii, tehnicienii. Acestia ar guverna si ar detine adevarata putere.

- Guvernul economic:

În opinia lui Saint-Simon, în noua societate guvernul politic era inutil si, în consecinta, trebuia înlocuit cu o asociatie nationala, cu un guvern economic, care sa administreze treburile publice, nu oamenii (Parabola lui Saint-Simon).

- Disparitia claselor sociale:

Noua societate era imaginata fara clase. Dupa parerea sa, la acea vreme nu erau decât doua clase: muncitorii si lenesii, partidul national si partidul antinational, deci cea ce-a doua trebuia sa dispara. Între persoanele din prima clasa nu trebuiau sa fie dacât diferente rezultate din „capacitati”, adica din „miza” lor.

- Repartitia:

Potrivit conceptiei lui Saint-Simon, repartitia era asigurata de egalitatea industriala, fiecare dobândind de la societate beneficii proportionale cu miza sociala.

- Proprietatea privata:

Saint-Simon contesta propritatea privata, dar nu si capitalul, caruia îi recunoaste dreptul la remunerare.