Sectorul public poate fi definit ca un ansamblu complex alcatuit din
institutii, organisme si activitati care au drept element comun faptul ca
procesul de decizie se realizeaza colectiv sau politic prin mecanismul
votului.
Ca si sfera de cuprindere, sectorul public este format din
1
:
A. Administratia publica la nivel national si local
Administratia publica centrala cuprinde statul (in sens strict) si
diverse organisme la nivel central care isi procura resursele din subventii de
la stat si din taxe percepute in schimbul unor servicii pe care le ofera.
Acestea sunt organisme autonome si isi desfasoara activitatea in domenii
diverse stabilite de catre stat precum invatamant, cultura, cercetare, actiuni
economice sau sociale.
Administratia locala cuprinde in principiu comunitatile locale si la
fel ca la nivel central diverse organisme a caror competente sunt stabilite
insa la nivel local iar finantarea se asigura din subventii ale colectivitatilor
locale si din taxe parafiscale. Colectivitatile locale sunt alcatuite din
administratiile teritoriale (judete) si locale (municipii, orase, comune) la
care se adauga si unele organisme comunitare si regii de exploatare publica.
B. Organisme ale protectiei sociale a caror activitate principala
consta in asigurarea pensiilor precum si asigurarile de accidente, boala,
somaj, fara a exista o legatura stricta intre cotizatia varsata si gradul de
expunere la riscul acoperit.
C. Intreprinderi publice si chiar unele intreprinderi private care
produc bunuri sau servicii de interes general si carora statul datorita faptului
ca le furnizeaza fonduri prin intermediul unor subventii, imprumuturi,
participatii le poate impune anumite directii legate de realizarea obiectivelor
de redistribuire, de ocupare, de dezvoltare regionala.
Intre sectorul public si sectorul privat mai poate fi definit si un
sector intermediar in care se includ o serie de organizatii de drept privat care
1
Manolescu, Gh. - Buget - abordare economica si financiara, Editura
economica, Bucuresti 1997, pg.17-26
BUGETUL SI TREZORERIA PUBLICA
12
genereaza servicii adresate doar unor anumitor grupuri de persoane:
sindicate, asociatii ale consumatorilor, anumite scoli si spitale, organizatii
contabile sau religioase.
Aparitia unei teorii economice a sectorului public a fost relativ
tarzie ea fiind influentata de conditiile economice, sociale si politice. In
acest domeniu au existat mai multe conceptii care pot fi sintetizate in
principal de doua abordari.
O prima abordare, numita individualista dezvolta o teorie a
sectorului public in care consumatorul este suveran, prestatiile publice fiind
obligate sa reflecte preferintele individuale. Reprezentantii mai importanti ai
acestei teorii sunt Samuelson si Musgrave. Pornind de la ideea ca statul este
in intregime in serviciul cetatenilor ei dezvolta analiza prin examinarea
institutiilor si proceselor de decizie politica.
Cea de-a doua abordare, a constrangerii pleaca de la organizarea
politica existenta punandu-se accentul pe interesul general al statului si
ignorandu-se relatia dintre cererea si oferta manifestata intre guvernanti si
guvernati care ar permite abordarea coerenta bazata pe adaptarile necesare.
Economiile sec. XX sunt caracterizate in principal printr-o
expansiune a sectorului public, cresterea interventiilor statului putand fi
pusa pe seama a mai multi factori dintre care putem aminti:
a) Aparitia unor evenimente deosebite (razboaie, crize economice)
care determina asa numitul "efect de deplasare" (Peacoch si Wiseman).
Evenimentele susmentionate solicita un efort mai mare al statului
materializat in cresterea cheltuielilor publice ce este acceptata mai usor de
populatie decat in conditii normale. In momentul incheierii crizei nu este
abrogata in totalitate sarcina fiscala suplimentara deoarece populatia deja s-a
obisnuit cu ea. Aceasta face ca statul sa dispuna de resurse suplimentare prin
intermediul carora isi poate asuma noi sarcini producandu-se astfel efectul
de deplasare care conduce la cresterea sectorului public.
b) Cresterea economica, expansiunea demografica, progresul
1. Aronson, Richard J., Public Finances, McGrow-Hill Book Company,
St. Louis, San Francisco, 1985.
2. Barrere, Alain, Economie financiere, Paris, Ed. Dalloz, 1965.
3. Bizaguet (F) et Gaullier (J.P.), Le tresor publique, son fonctionnement
et son role, Revue de tresor, aout-sept., 1961.
4. Block-Laine (F) et de Vogue (P), Le tresor publique et le mouvement
general des fonds, Paris, P.U.F., 1960.
5. Bobos, Gh., Teoria generala a dreptului, Cluj-Napoca, 1993.
6. Cartou, L., Droit financier et fiscal europeen, Paris, Precis Dalloz, 1972.
7. Catinianu, Fl., Donath, Liliana, Seulean, Victoria, Finante publice,
Editura Mirton, Timisoara 1997
8. Closon et Filipi, L'economie et le finances, Coll, L'administration
francaise, P.U.F., 1968, Cap. IX: La direction du tresor, p.185-253.
9. Condor, Ioan, Dreptul financiar, Ed. Tribuna economica, Bucuresti,
1996.
10. Condor, Ioan, Impozitele, taxele si contributiile datorate de persoanele
juridice, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti 1997
11. Daniel, Alain, Cordeau, Paul Jean, Le Tresorerie et la Politique
Financiere, Cours, Ecole Nationale des services du tresor, mai 1990.
12. Deveaux, G., La comptabilite publique, Paris, P.U.F., 1957.
13. De Vogue, Finances Publiques, le tresor et la fonction de la tresorerie,
Cours I.E.P., Paris, Les Cours de Droit, 1964.
14. Dima, P., Preda, M., Manda, C., Sinc A.B., Legea administratiei publice
locale, Editura Amiva, Bucuresti 1993
15. Drehuta, E., Neamtu Gh., Bugetul Public, Editura Angora, Bacau 1992
16. Dubois, Denis, Tresorerie internationale, Paris, 1982.
17. Duverger, Maurice, Finances Publiques, Paris, P.U.F., 1984.
18. E. Allex, Traite elementaire de science des finances et de la legislation
francais, Paris, Ed. A. Rousseau, 1921, p. IX.
19. Eck, Francois, Le tresor, P.U.F., Paris, 1982.
20. Gliga, Ioan, Drept financiar, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1996.
21. Gliga, Ioan, Drept financiar public, Ed. ALL, Bucuresti, 1994.
22. Gliga, Ioan, Drept financiar, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1970.
23. Gliga, Ioan, Drept financiar, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1975.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
