Baze de Date

1.1 NEVOIA DE BAZE DE DATE

După cum discutam în cursul de Instrumente software pentru afaceri, folosim bazele de date pentru că avem memoria prea scurtă şi stăm prost cu calculele. Ca şi în alte privinţe, avem nevoie de baze de date pentru că suntem nişte limitaţi. Deoarece trăim într-o lume aşezată pe un morman de hârtii & hârţoage, ne este cu neputinţă să reconstituim ceea ce am făcut adineori, darămite ieri, săptămâna trecută sau acum un an sau cinci. Necazul e că, de cele mai multe ori, trebuie să ştim nu numai ce-am făcut noi, dar ce-au făcut şi colegii şi partenerii de afaceri.

Simplificând şi exagerând nepermis lucrurile, am putea spune că există doi poli între care poate fi poziţionată orice problemă informatică. Pe de o parte, cel al chestiunilor interesante, nu neapărat cu formule şi calcule complexe, care reclamă un anumit grad de ingeniozitate în rezolvare - mult invocata şi aşteptata "fisă". Celălalt pol regrupează probleme în care complexitatea calculelor rareori depăşeşte nivelul celor patru operaţii aritmetice elementare - adunare, scădere şi încă două; în schimb, volumul informaţiilor şi zecile/sutele moduri de regrupare şi agregare a lor este deconcertant.

Fără a face concurenţă vreunui manual de filosofie, putem spune că, din păcate, ca şi în viaţă, ponderea problemelor din a doua categorie – să le spunem plicticoase – este mult mai mare decât ponderea problemelor cu adevărat interesante. Aceasta ar fi vestea proastă. Vestea bună este că se câştigă enorm de mulţi bani din chestiunile plicticoase. O veste intermediară ar fi că, în majoritate, problemele pe care le are de rezolvat un informatician presupun elemente din ambele categorii. De fapt, cei doi poli de care vorbim au o existenţă virtuală, fiind utili mai degrabă din raţiuni didactice & pedagogice.

Cert este că, încă de la începuturile sale, informatica a fost confruntată nu numai cu efectuarea de calcule sofisticate, ştiinţifice, dar şi cu stocarea şi gestionarea unui volum de informaţii din ce în ce mai mare. Astfel încât apariţia unor instrumente software dedicate gestiunii şi prelucrării datelor a fost doar o problemă de timp.

Prin urmare, avem nevoie de baze de date pentru a păstra, într-un format utilizabil, date şi informaţii legate de evenimente, tranzacţii etc. şi, la nevoie, de a le regăsi şi prelucra după cum ne cer împrejurările. Bazele de date nu reprezintă singurul instrument de stocare şi prelucrare a informaţiilor. Şi într-un banal fişier .DOC (document Word, WordPerfect...), prezentare PowerPoint sau foaie de calcul (Excel, Lotus 1-2-3...) păstrăm date. Ca să nu mai vorbim de pagini Web. Problema este că în documente, foi de calcul, prezentări, fişiere HTML etc. datele sunt slab structurate. Pentru a localiza informaţiile trebuie folosite instrumente de căutare care să depisteze prezenţa unor cuvinte cheie, eventual în preajma unor alte cuvinte cheie (cu o afacere de genul acesta s-au umplut de bani cei de la Google).

Încheiem acest mini-paragraf cu două veşti. Cea bună este că, la acest moment, bazele de date reprezintă cel mai bine structurat mod de păstrare şi scotocire a informaţiilor. Este motivul pentru care piaţa produselor de lucru cu bazele de date se exprimă în valori de ordinul miliardelor de dolari. Vestea rea ţine de faptul că, dintre toate datele şi informaţiile pe care le vehiculăm/gestionăm/prelu-crăm pe hârtie, la telefon, pe bandă sau disc magnetic, optic etc., doar o mică parte sunt preluate şi preluabile în bazele de date.

4 Baze de date I

1.2 LA ÎNCEPUT A FOST FIŞIERUL

Prima care a resimţit acut nevoia unor instrumente software dedicate administrării unor cantităţi imense de informaţii a fost armata SUA. În a doua parte a anilor '50 Departamentul Apărării al SUA a format un grup de specialişti pentru eborarea unui limbaj destinat aplicaţiilor administrative, în care dificultatea majoră ţinea de volumul imens de resurse materiale şi financiare ce trebuia "chivernisit" şi pentru care erau necesare rapoarte dintre cele mai diverse. La acel moment apăruse FLOWMATIC, limbaj precursor celui care a fost considerat câteva decenii regele informaticii economice – COBOL (Common Business Oriented Language).

Arhitectura aplicaţiilor de acest tip – specifică nu numai COBOL-ului, ci multor limbaje din a III-a generaţie, denumită flat-files architecture – tradusă, într-o doară, în româneşte drept fişiere independente – este reprezentată în figura 1.1. Specific acestui mod de lucru, referit ca file-based sau flat files (fişiere independente), este faptul că fiecare dată (Data1, Data2,... Datan) este descrisă (nume, tip, lungime), autonom, în toate fişierele în care apare. Mai mult, descrierea fiecărui fişier de date (câmpurile care-l alcătuiesc, tipul şi lungimea fiecăruia, modul de organizare (sercvenţial, indexat, relativ etc.)) este obligatorie în toate programele care îl “citesc” sau modifică. Între FIŞIER1, FIŞIER2, ... FIŞIERn nu există nici o relaţie definită explicit.

Data 1Data 2Data 3Data 4Data 2Data 4Data 5Data 6Data 1Data 5Data 7Data 8FIŞIER 1FIŞIER 2FIŞIER 3PRELUCRARE 1PRELUCRARE 2PRELUCRARE 3Raport 1Fişier delegăturiRaport 4Raport 3Raport 2Raport 5DATEFIŞIEREPRELUCRĂRIIEŞIRI

Figura 1.1. Sistem informatic bazat pe organizarea datelor în fişiere independente

Spre exemplu, Data2 este prezentă în două fişiere de date, FIŞIER1 şi FIŞIER2. Dacă, prin program, se modifică formatul sau valoarea acesteia în FIŞIER1, modificarea nu se face automat şi în FIŞIER2; prin urmare, o aceeaşi dată, Data2, va prezenta două valori diferite în cele două fişiere, iar necazurile bat la uşă: informaţiile furnizate de sistemul informatic sunt redundante şi prezintă un mare risc de pierdere a coerenţei.