Audit Financiar

INTRODUCERE

Notiunea de audit, in general

Termen de origine latina- a asculta- auditul a fost transformat de practica anglo-saxona si desemneaza astazi, in sensul strict, revizia conturilor, adica verificarea lor de catre experti independenti, in vederea exprimarii unei opinii asupra conformitatii lor cu regulile si asupra sinceritatii lor.

Metodele de control s-au perfectionat pe masura cresterii complexitatii tranzactiilor si implicit a sistemilui contabil utilizat. Daca tehnicile si si instrumentele contabile s-au dezvoltat ca raspuns la necesitatile practice pe care contextual socio-economic le-a ridicat intr-un moment sau altul de timp, in aceeasi masura disciplinele conexe, care s-au creat in timp, au impus ritmul impus de contabilitate.

Plecand de la aceeasi premiza, auditul financiar, care utilizeaza cu predilectie informatiile produse de contabilitate, a urmat aceeasi linie de dezvoltare impusa de necesitatile practice. In aceasta ideie se poate considera o periodizare a evolutiei auditului. ( sursa: Collins, L.,Valin., Audit et control intern, Editura Dalloz, Paris, 1992)

Perioada Ordonatori de audit Auditori Obictivele auditului

Pana in 1700 Regi, imparati, biserici, state Oameni ai bisericii si

scribi Pedepsirea hotilor pentru

deturnarea fondurilor

Protejarea patrimoniului

1700-1850 State, tribunale, comercianti si

actionari Contabili Reprimarea fraudelor si

Pedepsirea autorilor

Protejarea patrimoniului

1850-1900 State si actionari Profesionisti contabili

sau juristi Evitarea fraudelor si fiabilitatii

bilantului

1900-1940 State si actionari Profesionisti in audit

si contabilitate Evitarea fraudelor si erorilor si

Atestarea fiabilitatii situatiilor

Financiare istorice

1940-1970 State, banci si actionari Profesionisti in audit

si contabilitate Atestarea sinceritatii si

Regularitatii datelor financiare

istorice

1970-1990 State, terti si actionari Profesionisti in audit, c

contabilitate si

consiliere Atestarea calitatii controlului

Intern si respectarea normelor

Contabile si de audit

Dupa 1990 State, terti si actionari Profesionisti in audit, c

si consiliere Atestarea imaginii fidele a

conturilor si calitatea controlu-

lui intern in respectarea

normelor. Protectia impotriva

fraudelor internationale

MODULUL I – PRINCIPII SI REGULI GENERALE PRIVIND AUDITUL

1. Concepte privind auditul, auditul financiar si auditul satutar, delimitari fata de alte activitati de control sau verificari

1.1 Scopul auditului extern

Scopul auditului extern este de a promova încrederea în informaţiile financiare.

Definiţie

Auditul extern se defineşte ca „examinarea independentă a situaţiilor financiare ale unei entităţi şi exprimarea opiniei asupra acestora”.

Rolul principal al auditului extern este de a raporta caracterul fidel şi corect al situaţiilor financiare ale unei entităţi în numele proprietarilor acesteia, acţionarii .

Auditorul îşi exprimă opinia dacă situaţiile financiare:

• Au fost sau nu elaborate în conformitate cu cadrul de raportare financiară acceptabil, de ex. IFRs

• Respectă sau nu cerinţele statutare specifice, precum ţinerea registrelor contabile adecvate.

Majoritatea legislaţiilor naţionale prevăd ca administratorii tuturor societăţilor comerciale să prezinte situaţii financiare acţionarilor. Acest lucru reprezintă recunoaşterea divizunii dintre cei care deţin societatea comercială – acţionarii, şi cei care conduc activitatea zilnică a acesteia – administratorii.

Auditul extern reprezintă o altă cerinţă juridică pentru entităţile constituite ca societate, cu toate că multe entităţi mai mici sunt scutite de la această obligaţie. Situaţiile elaborate de administrator trebuie să fie verificate de un expert independent, auditorul, care trebuie să îşi exprime opinia în ceea ce priveşte caracterul lor fidel şi corect.

Opinia auditorului măreşte credibilitatea situaţiilor financiare furnizând o asigurare rezonabilă dintr-o sursă independentă, că situaţiile financiare luate ca întreg nu conţin denaturări semnificative.

Acest lucru ridică şi mai multe probleme legate de încredere. Un factor principal îl constituie aici importanţa pe care o dau acţionarii independenţei auditorilor faţă de administratori. Auditorii sunt puternic stimulaţi să îşi păstreze independenţa şi să îşi protejeze reputaţia pentru a avea şi a obţine cit mai multe lucrări de audit. De asemenea, profesia impune anumite reguli legate de independenţă.