Mediul

Teoria dezvoltarii este relativ noua si se afla in curs de formare. Conceptul de dezvoltare durabila s-a conturat intr-un moment in care subiectul mediul inconjurator se afla in atentia tuturor datorita in primul rand schimbarilor climatice cu care se confrunta omenirea.

Comunitatea internationala a decis sa trateze problemele mediului prin masuri colective la nivel global, pe care a cautat sa le defineasca si sa le aplice prin intermediul unui cadru international adecvat. Acest cadru de actiune la nivel international s-a format in timp si se afla intr-o evolutie dinamica, cuprinzand masuri legale cu caracter obligatoriu in forma tratatelor sau conventiilor sau cu caracter neobligatoriu, in forma declaratiilor, rezolutiilor sau seturilor de linii directoare si orientari politice, masuri institutionale si mecanisme de finantare viabile.

Comunitatea internationala s-a reunit pentru prima data in 1972 la Conferinta de la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate problema mediului global si a necesitatilor de dezvoltare. in urma conferintei au rezultat:

-Declaratia de la Stockholm, continand 26 de principii;

-Planul de Actiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:

oprogramul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);

oactivitatile pentru managementul mediului;

omasurile de sprijin.

-Programul Natiunilor Unite pentru Mediu, al carui Consiliu de Conducere si Secretariat au fost infiintate in decembrie 1972 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite;

-Fondul voluntar pentru Mediu, infiintat in ianuarie1973, in conformitate cu procedurile financiare ale Natiunilor Unite.

Toate acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru international pentru tratarea problemelor mediului. Conferinta a recunoscut ca problemele de mediu ale tarilor industrializate, cum sunt degradarea habitatelor, toxicitatea si ploile acide nu reprezinta probleme neaparat importante pentru toate tarile, adica strategiile de dezvoltare ale tarilor industrializate, nu indeplinesc necesitatile si prioritatile tarilor si comunitatilor celor mai sarace. Conferinta a fost insa dominata in principal de problemele de mediu si a condus la cresterea constientizarii publice in acest domeniu.

De la infiintarea sa, in baza recomandarilor Conferintei de la Stockholm, Programul Natiunilor Unite pentru Mediu a desfasurat o serie de activitati pentru a-si manifesta in cadrul sistemului ONU, rolul sau de catalizator si coordonator in domeniul mediului. Activitatile programului pot fi clasificate in doua mari grupe:

-activitati orientate pe probleme sectoriale ale factorilor de mediu: poluarea apelor, a aerului si a solurilor (in special degradarea terenurilor);

-activitati orientate pe probleme globale: ploi acide, degradarea stratului de ozon, schimbarile climatice, defrisarea si desertificarea, conservarea biodiversitatii, traficul international de produse si deseuri toxice si periculoase, protejarea mediului in perioadele de conflict armat.

Legatura indisolubila dintre mediul inconjurator si dezvoltarea economica a fost evidentiata in raportul Comisiei Mondiale privind mediul si dezvoltarea prezentat in fata Adunarii Generale O.N.U. in 1987, cunoscut ca ,,Raportul Bruntland" si care a definit dezvoltarea durabila ca fiind ,,dezvoltarea care indeplineste necesitatile generatiei prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si indeplini propriile necesitati".

Raportul Bruntland intitulat ,,Viitorul nostru comun", sustine reconcilierea intre economie si mediul inconjurator ,,pe o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman nu numai in cateva locuri si pentru cativa ani, ci pentru intreaga planeta si pentru un viitor indelungat".

in iunie 1992, la Rio de Janeiro s-a desfasurat Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea, la care au participat 115 conducatori ai statelor lumii. Cu aceasta ocazie, pe plan international, a fost recunoscuta oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economica si protectia mediului in obiectivul de dezvoltare durabila si s-a afirmat importanta, in continua crestere, a dreptului international al mediului, ca mecanism de codificare si promovare a dezvoltarii durabile. in urma conferintei au rezultat:

-Declaratia de la Rio, continand 27 de principii;

-Agenda 21, care constituie un plan de actiune pentru dezvoltarea durabila cu incepere din secolul al XXI-lea, concretizat in 40 de capitole destinate unor domenii de programe specifice, structurate in termenii:

obazei de actiune;

oobiectivelor de realizat;

oactivitatilor care trebuie efectuate;

omodalitatilor de implementare.

-Un document fara putere obligatorie, care contine principiile pentru managementul conservarii si dezvoltarii durabile a tuturor tipurilor de paduri;

-Organizarea institutionala a Comisiei Mondiale pentru Dezvoltarea Durabila;

-Mecanismul de finantare pentru implementarea Agendei 21.

Summit-ul de la Rio a adus cu fermitate in atentia publicului problemele de protectie a mediului si de dezvoltare. Alaturi de Agenda 21 si Declaratia de la Rio, s-a ajuns la un acord cu privire la doua conventii obligatorii:

-Conventia privind diversitatea biologica;

-Conventia cadru privind schimbarile climatice.

Summit-ul de la Rio a generat de asemenea o serie intreaga de reactii pozitive, incluzand demararea a numeroase initiative pentru implementarea Agendei 21 la nivel local si a reorientarii politicii de protectie a mediului. in acelasi an, in multe state s-au infiintat comisii nationale pentru dezvoltarea durabila si s-au intocmit strategii pentru dezvoltarea durabila.

Evaluarea progresului realizat dupa cinci ani de la Conferinta de la Rio, a evidentiat o serie de deficiente, legate de:

-reducerea asistentei oficiale acordate pentru dezvoltare si cresterea datoriilor internationale;

-esecul imbunatatirii: transferului de tehnologie, constructiei capacitatilor pentru participare si dezvoltare;

-esecul coordonarii institutionale;

-incapacitatea de a reduce nivelurile excesive de productie si de consum.

in urma acestor sesizari s-a facut apel la ratificarea, intarirea si implementarea mai ferma a acordurilor si conventiilor internationale privind mediul si dezvoltarea.

Summitul Natiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabila, desfasurat la Johannesburg in perioada 26 august - 6 septembrie 2002, si care a reunit 104 conducatori ai statelor lumii a avut ca principale rezultate:

-Declaratia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabila;

-Planul de implementare a Summit-ului mondial privind dezvoltarea durabila.

Prin Planul de implementare se urmareste aplicarea de masuri concrete la toate nivelurile si intarirea cooperarii internationale, in baza responsabilitatilor comune dar diferentiate, exprimate in Principiul 7 al Declaratiei de la Rio si integrarea celor trei piloni ai dezvoltarii durabile. in acest sens, eforturile sunt cu precadere axate pe:

-eradicarea saraciei;

-modificarea modelelor de productie si consum;

-protejarea sanatatii;

-protejarea si managementul bazei de resurse naturale pentru dezvoltarea economica si sociala.

Un important progres l-a constituit sprijinul pentru infiintarea unui fond de solidaritate mondiala pentru eradicarea saraciei. De asemenea, opiniilor societatii civile li s-a dat o importanta