Ecologie și calitatea apei

1 Clasificarea poluantilor

Poluantii interiori pot fi grupati in patru mari categorii :

- umiditatea aerului si bioalergeni,

- particule solide sau lichide (aerosoli),

- metale grele si

- compusi gazosi.

2 Umiditatea aerului si bioalergeni

Concentratia de vapori de H2O din aerul interior nu este, in sine, un poluant periculos pentru

sanatatea umana. decat in masura in care, prin depasirea unor anumite limite (inferioara sau

superioara), ea favorizeaza anumite fenomene colaterale.

Pentru a nu deveni periculoasa in mod indirect pentru sanatatea umana, umiditatea relativa a

aerului interior trebuie sa fie cuprinsa intre 40 si 70%. Sub limita inferioara de 40% se pot

produce reactii de uscaciune a mucoaselor si afectiuni cronice ale cailor respiratorii (rinite), in

timp ce valori importante conduc la bioalergenilor.

Sursele de degajare interioare de vapori de H2O sunt in principal : oamenii (prin respiratie,

perspiratie si transpiratie) si activitatile umane, cum ar fi : bai, gatit, spalarea locuintei.

Bioalergenii (praf, acarieni, mucegaiuri, polen etc.) sunt frecvent intalniti la interior in cantitati

variabile. Dezvoltarea lor e favorizata de anumiti agenti, precum : umiditate excesiva, ape

stagnante, defecte de igiena a unor instalatii de ventilare etc., iar efectul lor nociv, tradus prin

iritatii ale mucoaselor, se regaseste la populatiile cu risc crescut de imbolnaviri (astmatici, batrani

etc.).

3 Particule solide sau lichide in suspensie in aer (aerosoli)

Aerosolii sunt particule solide sau lichide ce se pot afla in suspensie (plutire fara depunere) in aer.

Prezenta lor in aerul atmosferic este cauzata de mai multi factori, dintre care cei esentiali sunt :

traficul rutier, degajari de la centrale termice, eroziuni ale cladirilor sub actiunea vantului,

prelucrari ale unor materiale de constructii.

Particulele de diametru mai mare de 75 ?m se depun rapid si sunt denumite pulberi, iar cele cu

diametrul mai mic de 50 ?m pot ramane in aer sub forma de aerosoli.

Aerosolii cu diametrul inferior de 10?m inhalati constituie un pericol de contaminare pe cale

respiratorie. Prezenta lor in mediul interior este in principal legata de schimbul de aer exteriorinterior

si procesele de combustie datorate unor echipamente de ardere a combustibililor sau

tabagismului. Unele materiale izolante (precum azbestul), materiale de constructii, precum si

unele elemente de mobilier pot fi uneori surse de emisie a unor microfibre minerale.

4 Metale grele

Cele mai importante metale grele ce pot fi intalnite in mediul interior sunt plumbul si arsenicul.

Plumbul poate proveni din degradarea unor panze de tablou vechi, dar poate fi transportat si din

exterior, unde poate exista in concentratii importante datorita emisiilor de la traficul rutier.

Arsenicul intra in compozitia unor vopsele interioare pe baza de latex, iar in stare de vapori poate

fi usor inhalat, cu efecte nocive asupra sanatatii (intoxicatii grave).

5 Compusi gazosi

In domeniul de analiza a calitatii aerului interior, poluantii cel mai des tratati sunt oxizii de

carbon (CO2, CO etc.), oxizii de azot sau acizi azotati (NOx, HNO3 etc) dioxidul de sulf (SO2),

radonul si Compusii Organici Volatili (COV). Cel mai periculos ramane fara indoiala

monooxidul de carbon (CO), care in combinatie cu hemoglobina din sange, formeaza

carboxihemoglobina. Sursa lui de producere esentiala este data de arderea incompleta a unor

combustibili la interior, urmata de scapari necontrolate de la instalatia de ardere. O alta sursa

importanta a CO la interior este tabagismul.

Dioxidul de carbon (CO2) nu este un poluant periculos pentru sanatate in concentratiile uzual

intalnite la interior, in schimb este utilizat ca martorul cel mai fidel al prezentei umane. Sursele

sale de producere sunt in mod esential oamenii (prin expiratie si tabagism).

Debitul de CO2 rezultat din expiratie depinde de metabolismul corpului uman si se exprima prin

relatia : G = 4*10-5 Q (l/s), in care Q este metabolismul specific al corpului uman (W/m2), iar A

este suprafata corpului uman (egala cu 1,8 m2 in medie).

Aerul expirat contine CO2 in proportie de 4,4% din volum. Deoarece bioxidul de carbon nu poate

fi filtrat, absorbit sau desorbit in interiorul incaperilor, masurarea concentratiei de CO2 a

constituit multa vreme singura modalitate de a evalua calitatea aerului interior.

Conform anumitor standarde, concentratia maxima admisa de CO2 la interior este de 0,5%, desi

s-a aratat ca si la valori mai mici pot apare fenomene de disconfort (oboseala, dureri de cap).