Realitatea ultimelor decenii a adus în atenţia publicului larg, dar şi a
factorilor de decizie nenumărate dovezi ale unui raport de forţe dezechilibrat, aflat
într-o stare fără precedent. Este vorba de raportul de forţe dintre natură şi
societate. De-a lungul timpului, echilibrul, armonia rareori au fost atribute ale
acestui raport. Faptul că situaţia actuală nu are precedent este explicat nu atât de
dezechilibru, cât de inversarea raportului.
O scurtă privire în istorie, percepţia fiecărui om, valorile culturale,
modelele de comportament promovate prin religie sunt numai câteva din
elementele care ne conving de neputinţa omului în faţa forţelor naturii. Examinând
însă noile dovezi, de altfel urme ale civilizaţie moderne, rezultă un raport
om-natură supraunitar. Cu alte cuvinte, noi, oamenii, cu sau fără ştiinţa noastră
ieşim învingători din lupta cu natura sau cel puţin din numeroase bătălii.
„Intoxicarea” mediului cu substanţe noi, creşterea nivelului de radioactivitate,
defrişările masive, carierele, munţii de steril, schimbările climatice, perimetrele
construite, amenajările agricole etc. sunt materializări dorite şi nedorite ale acestor
victorii.
În acest context, s-au conturat şi au luat apoi o amploare din ce în ce mai
mare preocupările legate de mediul înconjurător. Inventarierea, descrierea, analiza
problemelor s-a dovedit insuficientă. Pentru a găsi soluţii, pentru a pune premisele
unei relaţii armonioase cu natura, abordarea fenomenelor şi proceselor trebuie să
fie holistă, să cuprindă întregul ansamblu, astfel încât cunoaşterea umană să
acopere toată complexitatea naturii, de la modul de organizare, structurare şi
funcţionare la transformările generate de procesele ireversibile specifice acesteia.
Ecologia este domeniul ştiinţific care dispune de instrumentarul specific şi
nu numai pentru a răspunde acestor cerinţe, valorificând, în acelaşi timp, suportul
informaţional acumulat în diverse alte domenii.
În sens general, ecologia are ca obiect de studiu relaţiile de
interacţiune dintre materia vie şi mediu, dintre sistemele alcătuite
de plante şi animale. Sau, mai concret, ecologia îşi propune să
pună în evidenţă mecanismele intime ale vieţii pe Terra, ale
proceselor naturale de transformare ale substanţei, energiei şi
informaţiei în care se angajează materia vie organizată sub formă
de sisteme.
Ecologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul rela iilor de interacţiune din biosferă,
cuprinzând relaţiile intra- şi interspecifice şi relaţiile cu mediul de viaţă anorganic.
Luând în considerare sensul etimologic (cadrul nr. 1-1),
ecologia este ştiinţa gospodăriei din natură, a felului cum
convieţuiesc plantele şi animalele. Vieţuirea unor organisme în
asociaţii permanente nu este întâmplătoare. Fiinţele vii trăiesc în
dependenţă reciprocă. De exemplu, anumite insecte nu pot trăi
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
