1
Consideraţii introductive
1.1. Ecologie. Definiţie, obiect, domenii, importanţă
Termenul de ecologie, din punct de vedere etimologic, are la origine
cuvintele din limba greacă: oikos = habitat, casă şi logos = discurs, ştiinţă. Ecologia
este literalmente ,,ştiinţa habitatelor”.
Noţiunea de ecologie a fost folosită pentru prima dată de naturalistul Ernst
Haeckel în lucrarea ,,Generelle Morphologie der Organismen” (1866). El definea
ecologia ca ,,ştiinţa generală a relaţiilor dintre organisme şi mediul lor
înconjurător”1. În anul 1870, Haeckel preciza că ecologia trebuie înţeleasă ca
,,studiul relaţiilor dintre animale şi mediul organic şi anorganic, şi, în particular,
relaţiile amicale şi neamicale dintre animale şi vegetaţie, relaţii complexe ce
corespund a ceea ce Darwin numea ,,lupta pentru existenţă”,,. Experienţa ulterioară
l-a condus pe Haeckel să afirme că ecologia reprezintă ,,suma cunoştinţelor
referitoare la economia naturii”2.
Noi reţinem definiţia propusă de Dajos (1983): Ecologia este ştiinţa care
studiază condiţiile de existenţă a fiinţelor vii şi interacţiunile de toate felurile care
există între acestea pe de o parte, şi între acestea şi mediul lor pe de altă parte.
Ecologia este definită riguros prin obiectul de studiu, obiect ce este foarte
complex. Este reprezentat de cunoaşterea, înţelegerea şi aplicarea în practică a
1„Unter Oekologie verstehen wir die gesammte Wissenschaft von den Beziehungen des
Organismus zur umgebenden Aussenwelt, wohin wir im weiteren Sinne alle "Existenz-
Bedingungen" rechnen können". Termenul - ecologie, după prima definire a lui Haeckel, a făcut
obiectul a numeroase reformulări. Astfel: pentru Andrewartha (1961), ecologia era,, studiul
ştiinţific al repartiţiei şi al abundenţei organismelor,, ceea ce noi numim ecologia populaţiei;
pentru Odum (1976), ecologia reprezenta ,,studiul structurii şi funcţionării naturii,, - o apropiere
de tipul sistemic care studiază ciclurile materiei şi fluxurile de energie; pentru Krebs (1978) -
,,studiul ştiinţific al interacţiunilor care determină distribuţia şi abundenţa organismelor; pentru
Duvigneaud (1980) - ,,ştiinţa sistemelor biologice complexe,,; Botnariuc N., în Ecologie, Ed.
Did.şi Ped. Bucureşti, 1982: ,,ecologia studiază sistemele supraindividuale de organizare a
materiei vii (populaţii, biocenoze, biosfera) integrate în mediul lor abiotic”; Ionescu Al. (1988) –
,,ştiinţa relaţiei dintre vieţuitoarele care alcătuiesc o biocenoză şi dintre acestea şi biotop. Ea
studiază fluxul de materie, energie şi informaţie care străbate un ecosistem bine delimitat”; S.
Frontiere et.all., în Ecosystemes, - structure, fonctionnement, evolution,3ed, Dundod, 2004 - ,,studiul
interacţiunilor dintre organismele vii şi mediul în care ele trăiesc, dintre organisme diferite în
condiţii naturale sau modificate,,. Aceste definiţii transpun în fapt, diferitele moduri de abordare
ale ecologiei - individul, populaţia, biocenoza sau ecosistemul.
2Adică modul de repartizare a substanţei vii pe specii, modul cum se produce, cum circulă şi cum
se descompune substanţa vie.
6
tuturor legilor care determină relaţiile dintre diversele sisteme biologice şi totalitatea
factorilor de mediu. Ecologia include toate treptele de evoluţie: de la cunoaşterea
producţiei şi a bilanţului energetic al unei specii, a mecanismelor de autoreglare a
densităţii populaţiei, etc. până la caracterizarea ecologică a marilor regiuni
biogeografie şi a ecosistemelor, cunoaşterea structurii şi productivităţii biosferei. În
prezent, obiectul ecologiei este definit din punct de vedere sistemic, asupra acestuia
punându-şi amprenta atât cercetătorii în materie cât şi modul de abordare al
problematicii ecologice.
Ecologia este considerată o ştiinţă interdisciplinară, sintetică, însă are şi
caracteristici proprii3. Întrucât ecologia prin specificul problemelor abordate
cuprinde atât sistemele biologice cât şi mediul lor abiotic este normal să fie strâns
legată de numeroase alte discipline mai mult sau mai puţin biologice.
Astfel:
- pentru studiul relaţiilor funcţionale dintre populaţii şi mediul lor sunt
utilizate conceptele, datele şi metodele din domenii ca fizica
(termodinamica etc.), biochimia (mecanismele moleculare ale
schimburilor energetice), fiziologia (respiraţia, digestia, asimilaţia),
microbiologia;
- pentru studiul complex al oricărui taxon se folosesc cercetările de
biochimie, morfologie, taxonomie, sistematică, genetică, biogeografie,
evoluţionism etc.;
- pentru studiul influenţei factorilor fizici asupra organismelor ecologia
se bazează pe cunoştinţele de climatologie, meteorologie, geografie,
pedologie, geologie etc.;
- datele furnizate de geochimie sunt folosite pentru explicarea migraţiei
atomilor elementelor chimice prin ecosistem;
- foloseşte matematica (statistica) şi informatica în prelucrarea datelor.
Evaluarea completă în spaţiul multidimensional al unui ecosistem real
este cunoscută în analiza sistemică ca model de bază (aditiv) sau model
izomorf (Zeigler, 1979). Dar, un ecosistem este în continuă schimbare
şi ca urmare un astfel de model este greu de utilizat în practică. A
apărut astfel necesitatea folosirii unui model simplificat al modelului
izomorf care aproximează numai ecosistemul natural cunoscut în
analiza sistemică ca model homomorf. Alcătuirea modelelor homomorfe
presupune realizarea unui proces de grupare a subsistemelor în
componente mai mari, care sunt tratate unitar.
Modelarea matematică permite simularea proceselor din natură, asigură
prognozarea unor acţiuni practice legate de activitatea umană şi de gospodărire a
unor ecosisteme naturale (deşerturi, bazine polare, bazinul unor fluvii etc.)4. Pentru
3N. Botnariuc, 1999, Evoluţia sistemelor biologice supraindividuale. Ed. Universităţii, Bucureşti.
4Conceptul de model în ecologie, fără a fi astfel denumit, a fost utilizat încă de la începutul sec.
XX. În a doua jumătate a sec. XX, conceptul de modelare a proceselor ecologice a luat
7
studiul problematicii mediului ambiant trebuie luate în considerare cel puţin 3
aspecte:
- climatul;
- procesele fizice şi chimice;
- activităţile umane, aspectele sociale, demografice, poluare etc.
În metoda modelării se utilizează:
- modele matematice care permit analiza cantitativă şi calitativă a
sistemelor şi proceselor din mediu;
- modele sistemice, ca modele logice;
- modele predictive;
- modele grafice.
cursuri la ecolgie
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
