Curs atmosferă

1.3. Poluare - poluanţi

Dezvoltarea economică, creşterea populaţiei la nivel mondial, criza resurselor naturale, inarmarea şi utilizarea armelor de orice tip (inclusiv cele nucleare) sunt factori determinanţi in poluarea tuturor mediilor: aer, apă, sol, ducand şi la apariţia schimbărilor climatice globale, la dispariţia a numeroase specii de plante şi animale, dezechilibre ecologice mari ce s-au produs pe tot globul. Omul este confruntat la randul lui cu diverse maladii cauzate de poluare. Efectele ei sunt resimtite pană şi in zonele polare, neatinse totuşi de civilizatie. Astfel, poluarea a devenit un fenomen ce cuprinde astazi toate ţările şi continentele, transfrontier.

In accepţia sa generală poluarea inseamnă deteriorarea materiei sau energiei dintr- un ecosistem. Acest termen işi are originea in limba latină: „ polluo”-ere, ce inseamnă a murdări, a degrada.

In sens biologic, poluarea reprezintă un proces de distrugere a echilibrului in cadrul ecosistemelor, datorită modificării concentraţiilor unor factori existenţi, prin atingerea unor valori toxice, sau prin introducerea unor factori de mediu noi (Şchiopu D., 1997).

In cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator ce a avut loc la Stockholm -1972, poluarea era definită astfel:

„modificare a componentelor naturale sau prezenţa unor componente străine, ca urmare a activităţii omului şi care, in lumina cunoştinţelor noastre actuale, provoacă prin natura lor, prin concentraţia in care se găsesc şi prin timpul cat acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, crează disconfort sau impietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi in forma sa anterioară”.

Prin poluant inţelegem orice substanţă (solidă, lichidă sau gazoasă) sau formă de energie, care manifestă un potenţial dăunator asupra organismelor şi mediului in cadrul unui ecosistem, producand disconfort şi alterand starea ecosistemului. Factor poluant poate fi considerat orice element al mediului care prin valorile sale depăşeşte limita de toleranţă a speciilor existente in ecosistem, manifestandu-şi astfel potenţialul său nociv. Acţiunea poluantă este cu atat mai grava cu cat diferenţa dintre concentraţia poluantului in mediu şi limita de toleranţă este mai mare şi cu cat această acţiune este mai indelungată.

Poluanţii emisi direct de surse se numesc poluanţi primari iar cei rezultaţi in urma reacţiilor dintre poluanţii primari intre ei sau dintre poluantii primari şi celelalte componente ale mediului, se numesc poluanţi secundari.

Noxa este agentul fizic, chimic sau biologic cu acţiune dăunătoare asupra organismelor vii, in mediul luat in consideratie. Acest termen cuprinde pe langă substanţe şi radiaţiile, zgomotul, microorganismele, etc.

SMOGUL.

In sens strict, smogul inseamnă un amestec de fum şi ceaţă, dar termenul este mult mai complex, incluzand diferişi poluanţi atmosferici. Smogul provine din multe surse, incluzand fabrici, oţelării, rafinării de petrol, combinate chimice şi bineinţeles motoarele vehiculelor. Ingredientele sale includ monoxidul de carbon, oxizii sulfului şi ai azotului, plumb şi diferite hidrocarburi. Aceşti poluanţi se acumulează in atmosferă la suprafaţa solului in situaţii cand un strat de aer mai cald situat deasupra impiedică răspandirea lor – inversiune termică.

Efectele poluării atmosferei asupra sănătăţii au fost studiate intens la Los Angeles, unde există un fel particular de smog – fotochimic, cauzat de acţiunea radiaţiilor solare asupra produşilor secundari industriali şi asupra emisiilor autovehiculelor. Smogul din Los Angeles constă dintr–un amestec complex de monoxid de carbon, ozon şi PAN– peroxiacetilnitrat. Efectele sale asupra populaţiei se manifestă prin iritarea ochilor, migrene, dispnee şi stări de ameţeală şi confuzie.

Smogul modifică compoziţia aerului atmosferic şi efectele sale pe termen lung pot fi foarte serioase. S–au facut eforturi mari pentru reducerea poluării atmosferei. De exemplu, in Marea Britanie legislaţia pentru aer curat a transformat atmosfera marilor oraşe industriale. Dezastrul produs de smogul londonez, care ar fi cauzat moartea a 4000 de oameni in anul 1952 nu trebuie să se mai repete niciodată. Şi in California echiparea autovehiculelor cu filtre ale emisiilor gazoase pare să prevină apariţia smogului . Dar in ciuda acestor remedii, cantităţi imense de dioxid de sulf şi alţi poluanţi sunt incă eliminaţi in atmosferă, pe intreg globul, in marile zone industriale. In aceste zone, ca şi in zonele invecinate lor, concentraţia dioxidului de sulf din atmosferă poate atinge valori ce provoacă daune organismelor, incluzand conifere şi plante cultivate. Mai mult chiar, dioxidul de sulf reacţionează cu apa din atmosferă, consecutiv ajungand la nivelul solului sub forma ploii acide. Acestea cresc aciditatea solurilor şi lacurilor, distrugand flora şi fauna, reduc recoltele, distrug pădurile, deteriorează clădirile, etc. Pe langă dioxidul de sulf, mai sunt de asemenea implicaţi şi alţi poluanţi in producerea ploilor acide. Organismele cele mai sensibile la acţiunea dioxidului de sulf atmosferic sunt lichenii. Există o variaţie specifică a lichenilor la poluarea atmosferei, dar majoritatea lichenilor nu pot creşte in zonele industriale. Acesta este şi motivul pentru care nu poţi găsi licheni pe scoarţa copacilor in unele oraşe. De altfel, lichenii sunt utilizaţi de mulţi cercetători pentru determinarea concentraţiilor de dioxid de sulf din atmosferă. Din păcate poluanţii atmosferici nu răman la locul unde sunt produşi. O mare parte din dioxidul de sulf eliminat in marea Britanie este purtat de vant in Scandinavia.