Calitatea mediului

1.1 Definirea notiunii de mediu

Protectia mediului inseamna totalitatea actiunilor intreprinse pentru imbunatatirea calitatii mediului, adica pentru asigurarea conditiilor de mediu tot mai bune generatiilor actuale si viitoare. Protectia mediului se bazeaza pe principiile ecologiei si s-a dezvoltat in cadrul acestei stiinte; in centrul atentiei il are pe om.

Protectia mediului se ocupa cu:

o prevenirea si preintampinarea pagubelor;

o lichidarea si anihilarea efectelor poluarii;

o dezvoltarea ambiantei umane;

o o mai buna gospodarire a resurselor naturale.

Termenul de mediu (environment, umwheinat, milieu) a fost folosit incepand din secolul al XIX-lea, in sens biologic, de ambianta naturala a vietuitoarelor. Ulterior in domeniul geografiei este definit ca spatiul locuit si influentat de om.

Protectiei mediului reprezinta totalitatea activitatilor spirituale, intelectuale si fizice, care asigura perpetuarea speciei umane, sanatatea mentala si fizica a acestuia, respectiv o viata decenta pe Pamant.

Notiunea de activitate spirituala din definitie se refera la totalitatea indrumarilor, dispozitiilor pe linie economica si juridica, care deservesc scopul insusi a protectiei mediului.

Prin notiunea de activitate fizica din definitie se intelege suma activitatilor economice, care inlesnesc definitivarea telurilor propuse.

Se contureaza trei moduri de abordare juridico-legala a conceptului de mediu:

- resurse renovabile (adica acele resurse care trebuie protejate impotriva poluarii, ori a oricaror alte degradari, in primul rand: aerul, apa si solul, acesta din urma atat in calitate de suprafata locuibila, cat si ca resursa cu caracter recreativ si estetic);

- toate resursele mediului, adica toate resursele si procesele naturale care compun mediul considerat ca biosfera (inclusiv oceanul) si litosfera. Principalele categorii de resurse ale mediului sunt resurse renovabile (aer, apa, sol, fauna, surse de energie naturala, solara etc), sisteme de resurse naturale (ecosisteme, spatiile aeriene, subsolul, zonele de concentrata poluare, sisteme active, sisteme animale/plante, sol/apa/plante si altele de acest gen) si resurse nerenovabile ori rezervate (resurse minerale si combustibili minerali);

- resurse pentru om (resurse apreciate in functie de nevoile omului, inclusiv resurse economice si capacitatea sa de a le gestiona si utiliza.

Cuvantul ,,mediu" exprima si acopera o notiune globala, utilizata in toate domeniile de activitate, inclusiv in ramurile stiintei care se ocupa, direct sau indirect, de protectia factorilor de mediu naturali si artificiali.

Prin mediu intelegem - ansamblul conditiilor si elementelor naturale ale Terrei: apa, aerul, solul si subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului. (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 1196 din 30 decembrie 2005).

1.2. Clasificarea mediilor

Mediul reprezinta totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici, biologici, dintr-un loc dat, cu care un organism vine in contact. Acesti factori sunt de fapt: temperatura, umiditatea, solul, apa, magnetismul terestru, peisajul, alte organisme etc. Notiunea de mediu este sinonima cu mediu inconjurator, ambiant, ecologic, de viata. Intre fiecare organism si mediu exista influente reciproce, complexe.

Clasificarea mediilor are in vedere mai multe criterii, date fiind varietatile foarte mari:

a) Dupa componentele biologice se disting: mediul biotic, continand

vietuitoarele si mediul abiotic, cu componente lipsite de viata, sau azoic, asa cum sunt craterele vulcanice, abisurile oceanice, apele poluate puternic etc.

b) Dupa natura fizica: - mediu terestru, aerian si acvatic.

c) Dupa natura chimica: medii dulcicole (lacuri, balti), salmastre (ape cu salinitate medie), sarate (mari, oceane) si foarte sarate, ca in cazul Marii Moarte.

d) Dupa pH, mediile pot fi: acide (natural, sau dupa poluare), alcaline si neutre.

e) Dupa influenta populatiei umane: mediu urban, rural, formatiuni de contact (afectate de activitatea umana ) si natura neafectata de om.

f) Dupa alti autori: mediu geografic, operational, perceptual si comportamental.

Mediul geografic reprezinta sfera cea mai larga, referindu-se la nivelul planetar al mediului, ingloband celelalte sfere. Mediul operational cuprinde doar acele portiuni cunoscute de individ si care-i influenteaza existenta. Mediul perceptual cuprinde acele portiuni din mediu percepute de individ. Mediul comportamental cuprinde o zona si mai restransa, in care individul traieste, se misca, activeaza.

Mediul geografic se diferentiaza dupa caracteristicile unor spatii geografice in:

- mediul polar, cu desert de gheata si clima rece, nefavorabil vietii si omului, cu temperaturi negative, vanturi puternice si numai doua anotimpuri;

- mediul tundral, in lungul coastelor arctice, caracterizat prin doua anotimpuri, avand temperatura cea mai ridicata de aproximativ 10 ?C, iar solurile sunt putin fertile. Totusi, omul s-a adaptat la acest mediu;

- mediul arboral (de padure), exemplificat prin mai multe tipuri: paduri de taiga, temperate, musonice si tropicale. Acest mediu are mare productivitate si diversitate biologica. Cuprinde imense resurse minerale si joaca un rol important in purificarea atmosferei, fixarea solului, regimul ploilor, clima.