Teoria generală a dreptului

1.Consideratii generale privind rolul stiintei

stiinta este un sistem de cunostinte despre natura, societate si gandire, cunostinte obtinute prin metode corespunzatoare si exprimate in concepte, categorii, principii si notiuni.

in general, se poate accepta, din numeroasele analize si clasificari facute de-a lungul timpului sistemului stiintei, clasificarea trihotomica in:

a)stiinte ale naturii;

b)stiinte despre societate;

c)stiinte despre gandire (cunoasterea umana).

Scopul stiintelor despre societate este acela de a cunoaste legile generale ale existentei si dezvoltarii societatii, de a studia formele istorice de organizare sociala si modalitatile specifice de manifestare a diverselor componente ale realitatii social-umane (politice, etice, juridice, etc.).

Prin traditie, prin continutul obiectului sau, stiinta dreptului apartine stiintelor despre societate.

2.Sistemul stiintelor sociale.

stiintele sociale alcatuiesc urmatorul tablou:

a) stiinte de tip nomotetic , care au ca obiect activitatile umane si isi propun sa stabileasca legile si relatiile functionale corespunzatoare. in cadrul lor se utilizeaza observatiile sistematice, experimentele, studiile statistice, etc.

Aici intra: economia politica, psihologia, sociologia, demografia, lingvistica, etc.

b) stiintele care-si propun reconstituirea si interpretarea trecutului = stiinte istorice.

c) stiintele care delimiteaza lumea dominata de norme, obligatii si atributii, care studiaza aspectele normative ale activitatii umane = stiintele juridice, etica, etc.

d) Cercetarea epistemologica a stiintei ca disciplina filozofica socio-umana.

Aceasta abordeaza activitatea cognitiva ca o activitate esential umana.

3. stiinta dreptului in sistemul stiintelor sociale.

in acest tablou, dreptul ocupa un loc distinct atat prin specificitatea obiectului sau de cercetare - realitatea juridica, parte componenta a realitatii sociale, cat si prin relativa sa autonomie metodologica.

Ca stiinta despre societate, dreptul este eo ipso stiinta social umana.

sTIINtA DREPTULUI (stiintele juridice) studiaza legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului, institutiile politice si juridice, formele lor concret istorice, corelatia cu celelalte componente ale sistemului social, modul in care institutiile politico-juridice influenteaza societatea si suporta la randul lor, influenta sociala.

Fiind determinat de scopuri care impun actiuni, dreptul - ca fenomen normativ - reprezinta o tentativa de disciplinare, de ordonare a relatiilor sociale, in vederea promovarii unor valori larg receptate de societate, cum ar fi: proprietatea, siguranta juridica si securitatea libertatilor individuale, societatea civila, etc. - statul de drept.

Ca stiinta sociala, cu statut si pozitie specifice, stiinta dreptului analizeaza un anumit domeniu al relatiilor si structurilor sociale - domeniul participarii oamenilor la circuitul juridic, ca purtatori de drepturi si obligatii juridice, cu toate consecintele ce decurg de aici.

3.Sistemul stiintei dreptului (stiintelor juridice)

a) T.G.D.

b) stiintele juridice de ramura;

c) stiintele juridice istorice;

d)stiintele ajutatoare (participative)

b) Studiaza fenomenele particulare juridice: drept administrativ, drept constitutional, drept civil, drept penal, etc.

Dreptul unui stat este alcatuit din numeroase norme si institutii. Aceasta formeaza sistemul unitar al dreptului statului respectiv. Acest sistem unitar exista in diversitatea ramurilor care-l compun.

Fiecare ramura a sistemului este alcatuita dintr-un grup de norme, organic legate, ce reglementeaza o categorie de relatii sociale, pe baza aceleiasi metode si in temeiul unor principii comune.

c) Studiaza (cerceteaza) istoria dreptului dintr-o anumita tara, istoria ideilor (doctrinelor) juridice, a marilor curente si scoli de drept.

d) criminalistica, medicina legala, statistica juridica, logica juridica, etc.

a) T.G.D. - Locul si rolul sau in sistemul stiintei dreptului.

T.G.D. cuprinde acel set conceptual prin care stiinta dreptului explica realitatea juridica.

Necesitatea teoriei generale a dreptului este dictata atat de cerinte pur teoretice, dar si practice. Din ambele