Geto-dacii fac parte din marele neam etnic al tracilor, care, dupa cum spunea Herodot este cel mai numeros dupa cel al inzilor.
Tracii au patruns pe teritoriul tarii noastre la sfarsitul neoliticului tarziu, cam intre anii 3000-2000 i.Hr. cand s-a petrecut procesul de indoeuropenizare a spatiului carpatic.
Tracii au creat o stralucita civilizatie situata pe un intins areal geografic cuprins intre zona Pripetului la N., Marea Egee la S., in V. Dunarea Panonica si in E. valea Bugului.
Dintre neamurile tracice se disting geto-dacii ca fiind cei care au creat o civilizatie naturala si spirituala de exceptie si organizat o politica aparte.
Triburile geto-dace au trait in spatiul geografic cuprins intre Carpatii Padurosi la N., Muntii Hemus la S., Tisa la V. si Nistru la E. Ei au fost purtatorii civilizatiei fierului si autohtoni pe pamantul tarii noastre.
Istoriografia greaca si latina care a lasat insemnari cu privire la viata geto-dacilor. Erau numtiti diferit: grecii ii numeau geti pe cei din exteriorul arcului carpatic iar latinii ii numeau daci pe cei din interiorul arcului carpatic. Cu toate acestea izvoarele arata clar ca getii si dacii sunt acelasi popor, vorbind aceeasi limba si avand aceleasi obiceiuri.
Istoricii greci si latini au consemnat fapte cu privire la geto-daci doar in acele momente cand ele se legau de istoria grecilor sau a romanilor si prin urmare intrau in sfera de interes a cronicarilor,de aceea izvoarele nu sunt numeroase, ele fiind completate, insa cu rezultatele cercetarilor arheologice.
Prima stire despre geto-daci este transmisa de catre Herodot, parintele istoriei, care consemneaza in 514 i.Hr. atacul pe care regele persan Darius l-a intreprins in N-ul Dunarii impotriva scitilor. Istoricul arata ca toate neamurile s-au plecat in afara de geto-daci care au fost supusi desi erau cei mai viteji si mai drepti dintre traci.
Istoricul Tucidide, in cartea sa "razboiul Peloponesiac" mentioneaza o uniune de triburi a odrizilor, neam geto-dacic, uniune situata in Dobrogea si aflata sub conducerea lui Sitalkes si apoi a lui Seuthes. Acelasi istoric mentioneaza ca getii si scitii si celalate popoare invecinate au aceleasi arme si aceleasi obiceiuri.
Istoricii Strabon si Adrian relateaza campania lui Alexandru Macedon la N-ul Dunarii intreprinsa in anul 335 i.Hr.
Izvoarele arata ca Alexandru Macedon a trecut Dunarea cu armata sa folosind barcile scobite in trunchiuri de copaci (monoxile) pe care localnicii le foloseau pentru pescuit si pentru a trece de la unii la altii.
Pe malul stang al Dunarii armata macedoneana a intalnit intinse lanuri de grau pe care pedestrasii le-au culcat cu lancea inclinata la ordinul lui Alexandru Macedon.
Dupa ce au ajuns pe un teren neculltivat macedoneeni au intalnit oastea geto-daca care insa n-a putut opune rezistenta. Geto-dacii au intentionat mai intai sa se retraga intr-un oras apropiat, intentie pe care au abandonat-o insa, probabil datorita faptului ca orasul nu era destul de bine intarit. De aceea, luand pe cal femeile si copiii au fugit in locuri pustii.
Alexandru Macedon a ocupat cetatea si dupa ce a luat o prada considerabila s-a intors in S-ul Dunarii in aceeiasi zi.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
