Istoria statului și dreptului românesc

Notiuni introductive.

1. Obiectul istoriei dreptului romanesc.

2. Periodizarea istoriei dreptului romanesc.

3. Alte opinii privind periodizarea istoriei dreptului romanesc.

I. OBIECTUL ISTORIEI STATULUI SI DREPTULUI ROMANESC.

Actuala realitate juridica din tara noastra constituie obiectul de studiu al

unor multiple discipline juridice, corespunzatoare ramurilor dreptului.

Pe langa aceasta mai exista si alte stiinte speciale ale dreptului care nu

se incadreaza intr-o anumita ramura, asa cum este ISTORIA STATULUI SI

DREPTULUI ROMANESC.

Ea studiaza institutiile politico-juridice romanesti din punct de vedere

istoric, in dinamica si devenirea lor de la origini pana in prezent, spre a

explica de ce ele au configuratia si continutul de acum.

Vechiul drept care a guvernat relatiile sociale in diversele perioade ale

istoriei poporului roman reprezinta trecutul dreptului actual.

Cu toate schimbarile survenite exista unele elemente care s-au

transmis de la o epoca la alta, ceea ce a dat dreptului nostru o identitate

specifica fata de dreptul altor popoare, chiar daca de-a lungul timpului a

asimilat si ceva din creatia juridica a acestora.

Se poate spune ca, acest curs, alaturi de alte discipline face parte din

abecedarul dreptului romanesc.

Prin domeniul investigat se incadreaza in stiintele sociale care

„cerceteaza in succesiunea lor istorica si in starea lor actuala:

- Conditiile de viata ale oamenilor;

- Relatiile sociale;

- Formele juridice;

- Formele de stat.

Istoria statului si dreptului romanesc studiaza procesul aparitiei si

dezvoltarii institutiei juridice pe teritoriul tarii noastre din epoca prestatala

pana in prezent.

Preleveaza conexiunea dintre structurile statale ale tipului de societate

si concretizarea lor in planul juridicului.

Statul - expresia puterii politice specializate.

Locul si forta statului in cadrul oricarui tip societal sunt definite de

continutul regurilor care-i asigura puterea politica clasei sociale dominante.

Aceste reguli generale, impersonale si cu aplicarea repetata, se

numesc NORME JURIDICE.

OBIECTUL de studiu al „istoriei statului si dreptului” – evolutia tipurilor

de stat in stransa corelare cu normele de drept care l-au caracterizat si

evolutia societatii.

STUDIUL analizeaza tocmai acele relatii sociale din domeniul

consacrarii normelor politice si juridice, de organizare si infaptuire a puterilor

statului:

- legislativa;

- executiva;

- judecatoreasca.

Istoria dreptului urmareste:

- modul in care vointa dominanta ca putere politica s-a impus prin legi,

precum si aparatul statal chemat sa le asigure aplicarea.

Nu sunt ignorate nici conexiunile dintre:

-legile ce manifesta in plan juridic vointa politica;

-legile obiective ale evolutiei societatii din cele mai vechi timpuri si pana in

contenporaneitate.

Statul si dreptul se conditioneaza si se determina reciproc astfel

incat:

- aparitia statului a constituit o premisa a nasterii dreptului;

- iar dreptul genereaza puterea exprimata la nivelul statului.

Pe coordonatele examinate, putem defini OBIECTUL CURSULUI de

„Istoria statului si dreptului romanesc”, ca fiind:

-studiul evolutiei statului si institutiilor sale specializate si a dreptului

caracteristic epocilor istorice, din momentul aparitiei lor si pana in

prezent.

Cat priveste importanta studierii sale, istoria dreptului romanesc ca

stiinta sociala nu a fost contestata niciodata mai ales de juristi, cunoscut

fiind ca istoria traieste in trecutul pe care-l evoca fara a-l suprima.

Evidentiind importanta studierii istoriei dreptului reputatul jurist si om de

stiinta Desire Dalloz, a considerat ca:

In esenta dreptul se reduce la doua elemente:

- unul particular ce tine de individ;

- unul general, bazat pe natura comuna proprie umanitatii.

Aceste doua coordonate ale dreptului pot fi cunoscute:

- prima prin studiul folozofiei, care indivizualizeaza omul;

- a doua prin cercetarea istoriei; care il socializeaza.

Astfel, daca filozofia la creat pe om, umanitatea s-a nascut din

istorie.

Stiinta dreptului are legaturi cu: filozofia, sociologia, etica, estetica.

Prin cunoaterea acestor legaturi putem stabili corelatiile intre istoria

dreptului si celelalte discipline sociale care se ocupa de dezvoltarea societatii

in intregul ei, fie numai de anumite laturi ale sale.

Istoria statului si dreptului opereaza cu notiuni de a caror studiu se

ocupa spre exemplu TEORIA GENERALA A DREPTULUI: norma juridica,

raportul juridic, responsabilitatea etc.

Conexe istoriei dreptului ii sunt si o serie de discipline auxiliare:

- arheologia;

- arhivistica;

- heraldica – disciplina auxiliara istoriei care se ocupa cu studiul blazoanelor

caselor domnitoare familiilor nobiliare, oraselor;

- numismatica;

- paleografia (stiinta auxiliara care se ocupa cu citirea corecta, datarea si

stabilirea autenticitatii textelor vechi – istoria scrisului);

- istoria doctrinelor politice;

- istoria doctrinelor sociale;

- istoria doctrinelor economice;

- istoria filozofiei;

- istoria religiilor;

- istoria militara;

- istoria diplomatiei.