Istoria dreptului românesc

Desprinsi din marele neam al tracilor, geto-dacii s-au afirmat ca popor de sine

statator in prima jumatate a mileniului I i.e.n Despre vechimea romanilor, Nicolae Iorga

afirma ca au o istorie de patru ori milenara. Savantul roman avea in vedere obarsia romanilor

din etnicul dacic romanizat, precum si faptul ca geto-dacii erau la randul lor descendenti si

contemporani cu tracii.

Este bine stiut ca marele neam al tracilor a constituit o realitate etno-culturala in

mileniul al III-lea i.e.n Aceasta civilizatie, corespunzatoare in plan material cu faimoasa

cultura a bronzului, cuprindea spatiul dintre Carpatii Padurosi si Podisul Boemiei (in

nord-vest), pana la varsarea Bugului in Marea Neagra in est, si de la Marea Egee in sud pana

la izvoarele Nistrului - in nord. Despre traci, istoricul Herodot a lasat marturia potrivit careia,

neamul tracilor era cel mai numeros dupa inzi. Tracii alcatuiau, in mileniul II i.e.n., un popor

cu o cultura si civilizatie distincte: limba proprie si teritoriu stabil, ocupand in istoria antica un

loc de necontestat.

Din acest mare neam al tracilor s-a desprins, incepand cu anul 1000 i.e.n., ramura de

nord a acestora, intrand in istorie cu numele de geti la inceput (cum ii numeau grecii), apoi si

de daci (cum le-au zis romanii). Istoria ii consemneaza pe geto-daci, incepand cu secolele

VIII-VII i.e.n., avand ca ,,granita" de sud povarnisul nordic al muntilor Haemus (Balcani),

restul granitelor din vest, nord si est ramanand aceleasi, mentionate mai sus, la traci.

Viata economica si politica a geto-dacilor era temeinic conturata in prima jumatate a

mileniului I i.e.n., cand in spatiul dacic au aparut colonistii greci. Stabilirea comerciantilor

greci, incepand cu sfarsitul secolului al VIII-lea - inceputul celui de-al VII-lea i.e.n., in

teritoriul dacic s-a facut cu consimtamantul localnicilor in scopul de a-si extinde sfera lor

comerciala. Noii veniti au gasit aici o buna piata de desfacere a produselor lor scumpe

(ceramica, ulei de masline, arme, panzeturi etc), ceea ce pune in evidenta potentialul

economic si rafinamentul clasei ,,nobiliare" dacice si al armatei. Totodata, si dacii ofereau

spre schimb (cumparare) produse la fel de importante (grau, animale, miere de albine, ceara,

sare etc).

Pasul 2. Izvoarele si sursele istoriografice care ii amintesc pe geti si daci

Activitatea economica intensa era insotita de una politica si de stat pe masura. O

prima mentiune scrisa si cunoscuta de posteritate este insemnarea lui Herodot din anul 514

i.e.n. Istoricul grec constata existenta unei armate getice care s-a opus cu ,,armele"

invadatorului persan. ,,Popoarele de la sud de Haemus s-au supus fara lupta - scrie Herodot-,

numai getii s-au opus cu armele", acestia din urma fiind infranti ,,chiar daca erau ei cei mai

viteji si mai drepti dintre traci". Remarcam in acest caz organizarea politica si militara a

getilor, dar si modul lor de a fi: drepti (judecau cu dreptate) si viteji. Istoriografia romaneasca

sustine ca ,,in perioada ce incepe in secolul al VI-lea i.e.n. - ultima etapa din procesul de

destramare a comunitatilor gentilice, geto-dacii traiau organizati in triburi intre care existau

legaturi stranse ce mergeau uneori pana la constituirea unor uniuni politice".

9

Pana la anul 335 i.e.n. stirile scrise despre geto-daci sunt mai sarace, nu insa si cele

arheologice care ofera date foarte bogate. Scriitorii antici Arrian si Strabon, descriu expeditia

lui Alexandru Macedon la nord de Dunare, in anul 335 i.e.n., unde au constatat existenta unei

formatiuni politice dacice, care dispunea de armata (circa 10 000 de soldati-pedestri si 4000

de calareti). Ostasii regelui macedonean au pradat asezarea intarita din care se retrasesera

dacii. De retinut deci, existenta unei organizatii statale de dimensiuni apreciabile, al carei

teritoriu era sigur la nord de Dunare, insa nelocalizat cu exactitate. Includem aici si anul 339

i.e.n., cand regele scit Ateas, a intampinat o puternica rezistenta din partea unui rege cu

armata sa, de pe malurile Dunarii.Trogus Pompeius aminteste despre Histrianorum, dedus de

specialisti ca rege al dacilor istrieni (de la Istru, cum se numea Dunarea atunci).

Istoricii Diodor din Sicilia, Polyainos, precum si geograful Pausanis au scris pe larg

despre agresiunea regelui macedonean Lysimachos asupra regatului dacic condus de

Dromichaites. Conflictul militar, derulat cu aproximatie intre anii 300-292 i.e.n. s-a soldat cu

victoria categorica a getilor, asupra armatei traco-macedonene. Deci, retinem existenta unei

alte formatiuni politice getice condusa de o capetenie fata de care nu trebuie sa avem retinere

in a-l considera rege pe acel victorios Dromichaites.

in jurul anului 200 i.e.n. o alta capetenie dacica apare in conflictul cu bastarnii in

zona Moldovei, conflict descris de istoricul Iustinus. Pompeius Trogus scrie despre cresterea

puterii politice a dacilor in vremea lui Rubobostes (premergator statului dac centralizat), ce

domnea intr-o regiune din Transilvania. Exemplele sunt numeroase, mai ales cele arheologice,

la fel de doveditoare ca si cele scrise, privind organizarea politica a geto-dacilor in secolele de

dinaintea constituirii statului dac centralizat condus de Burebista.

in secolele IV-II i.e.n. geto-dacii erau o etnie sedentara (care nu a cunoscut migratia)

numeroasa, raspandita, dupa cum dovedesc marturiile arheologice, proportional pe intreg

teritoriul dacic. Ei au cunoscut o dezvoltare economica remarcabila, practicand agricultura,

cunoscand arta constructiilor si a prelucrarii fierului. Geto-dacii erau temeinic organizati din

punct de vedere militar, erau uniti printr-o religie puternica si nazuiau spre suprematie politica

in regiune.

in secolul al IV-lea i.e.n. existau deja puternice formatiuni militare, precum si

numeroase cetati de aparare sub conducerea unor regi zonali. Corespunzator dezvoltarii

economice si social-religioase geto-dacii se aflau spre sfarsitul mileniului I i.e.n., in stadiul

uniunilor de triburi bazate pe democratia militara. in secolele III-II i.e.n., autoritatea regilor a

crescut necontenit dar si ideea de unificare a luat amploare, fapt care se va concretiza la

inceputul secolului I din ultimul mileniu dinainte de Era Crestina (era noastra).

Lectia 2 Norme de drept premergatoare statului dac centralizat

Pasul 1. Aspecte generale

Paralel cu inchegarea unor formatiuni politice timpurii, cand rolul comunitatii era

inca puternic, relatiile sociale la geto-daci erau reglementate prin norme de conduita,

respectate de buna voie de catre intreaga comunitate. Dreptatea o facea comunitatea, nu

,,instanta". Treptat, pe masura maturizarii societatii dacice, au aparut norme noi, impuse, care

se impleteau cu cele vechi.

Odata cu destramarea spiritului de obste gentilica si aparitia proprietatii private,

societatea s-a structurat pe clase: clasa avuta, clasa mai putin avuta si saracimea. Acest fapt va

50. Costica Voicu, Istoria statului si dreptului romanesc, Editura Universul Juridic,

Bucuresti, 2006

51. Ioan Apostu, Nicolae Ionescu, Prelegeri de istoria dreptului romanesc,Editura

Nitnelav,GalaNi, 2003

52. Constantin Closca, Gabriel Asandului, Istoria Dreeptului Romanesc, Editura

FundaNiei Academice Danubius, GalaNi 2002

53. L.P.Marcu, Istoria dreptului romanesc, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997

54. Emil Cernea, Emil MolcuN, Istoria statului si dreptului romanesc, Editura

Samsa, Bucuresti, 1996

55. Dumitru Firoiu, Istoria dreptului si statului romanesc, Editura FundaNiei

Chemarea, Iasi, 1996

56. Vladimir Hanga, Istoria dreptului romanesc, Editura FundaNiei Chemarea, Iasi,

1993