Încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului

Actualitatea temei investigate

Institutiile dreptului muncii, mai mult, poate, decat oricare dintre institutiile juridice, au cunoscut si cunosc o profunda transformare in contextul noilor modificari legislative din domeniul dreptului muncii, impuse, pe de o parte, de transformarile structurale intervenite in economia romaneasca, iar, pe de alta parte, de necesitatea armonizarii legislatiei de acquis-ul comunitar.

Firesc ca institutia incetarii contractului individual de munca, in general, iar in cadrul acesteia, cea a incetarii contractului de munca din initiativa angajatorului, este supusa aceluiasi proces de transformare.

Datorita acestui fapt, preocuparile noaste s-au indreptat spre abordarea comprehensiva a acestei institutii, incercand sa invederam fundamentele socio-juridice ale reglementarilor in domeniu.

In acest context, relevam faptul ca modificarile de ordin legislativ au urmat cursul firesc al transformarilor din baza materiala si din conceptia filozofico-juridica privind institutia dreptului muncii.

Astfel, Constitutia Romaniei din anul 1991 si cea revizuita din anul 2003, cat si noua legislatie din domeniul dreptului muncii au conceput in temeiul sau filozofic continutul dreptului la munca, statuand ca acest drept nu poate fi ingradit prin nici o norma imperativa. Corelativ se desprinde si ideea imposibilitatii obiective a garantarii integrale a acestui drept fundamental. Ca atare, neprevederea legislativa a unui drept subiectiv al persoanei de a ocupa un loc de munca nu antreneaza existenta unei obligatii a statului de a asigura locuri de munca. De altfel, in conditiile economiei descentralizate, o asemenea obligatie juridica este imposibil de realizat.

Actualitatea temei investigate rezida si in consecintele ce le antreneaza in plan socio-juridic prin litigiile ce le genereaza. Necesitatea diminuarii consecintelor negative, in acest domeniu, a determinat legiuitorul sa reglementeze limitativ situatiile in care angajatorul poate sa dispuna incetarea contractului individual de munca. In acest sens a creat si institutia concedierilor individuale si colective, institutie necunoscuta in legislatia muncii anterioara.

Obiectivele investigatiei noastre privesc cazurile in care poate avea loc incetarea contractului de munca din initiativa angajatorului, din motive care tin de persoana salariatului sau care nu tin de persoana salariatului.

S-au investigat comparativ, in profunzime, temeiurile care conduc la incetarea raportului juridic de munca pentru motive care tin de persoana salariatului, asa cum sunt precizate in art. 61 lit. a-e din Codul muncii al Romaniei si art. 86 alin. 1 lit. g,h,i,j,k,l,m,n,o,p,r,u,x,y din Codul muncii al Republicii Moldova, avandu-se in vedere si opiniile exprimate in doctrina sau deciziile practicii judiciare.

Accent deosebit s-a pus si pe temeiurile care conduc la concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului (art. 65 alin. 1 din Codul muncii al Romaniei), disecand nuantat modalitatile care conduc la desfiintarea locului de munca ocupat de salariat (dificultati economice, transformari tehnologice, reorganizarea activitatii).

In aceeasi masura au fost tratate si temeiurile care conduc la incetarea raportului juridic de munca din circumstante ce nu depind de vointa salariatului (art. 86 alin. 1 lit. a,b,c,d,e,f, din Codul muncii al Republicii Moldova), punand accent pe conceptul de disponibilizare in masa a lucratorilor.

Concedierile colective reglementate de actuala legislatie a muncii din Romania (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea si completarea Codului muncii si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 98/1999 modificata ulterior), au fost abordate prin prisma realitatilor din economia de piata a Romaniei, tinandu-se cont de acquis-ul comunitar in materia concedierilor colective, indeosebi de Directiva 98/59/C.E.

Procedura concedierii salariatilor din initiativa angajatorului a fost abordata in lumina noilor reglementari ale legislatiei muncii, fiind investigate, cu caracter de noutate, toate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile procedurale si de forma ale incetarii contractului de munca.

Analiza intreprinsa in problematica abordata ne-a prilejuit surprinderea unor lacune legisla- tive, fapt ce ne-a ingaduit avansarea unor propuneri de lege ferenda unde am constatat ca este cazul.

Desigur, in arealul problematicii supuse analizei, ar trebui incluse si alte aspecte legate de incetarea contractului de munca din initiativa angajatorului, precum: platile compensatorii si alte drepturi ce trebuie acordate celor concediati; garantii si compensatii prevazute de legislatia muncii; masuri de protectie sociala a celor disponibilizati alte masuri de combatere a somajului etc., aspecte care pot conduce la consecinte negative, uneori imprevizibile in plan social.

In concluzie, consideram ca analiza incetarii contractului de munca trebuie sa priveasca intreaga problematica pe care o genereaza aceasta operatiune. De aceea, avem credinta utilitatii pentru legiuitor a propunerilor de lege ferenda facute in cuprinsul lucrarii.

Gradul de cercetare a temei

Analiza temei abordate si cercetarea aspectelor pe care ea le comporta am realizato dintr-o tripla perspectiva:

1. Din perspectiva istorica, am avut in vedere primele reglementari ale "desfiintarii contractului de munca" stipulate in Legea asupra contractelor de munca din 1929 si

Regulamentul ei de aplicare din 1930. Apoi, am avut in vedere cele doua Coduri ale muncii adoptate in perioada regimului anterior (de tip socialist) respectiv in anul 1950 si 1973, unde, in mod firesc nu era reglementata in profunzime institutia incetarii contractului de munca si cu atat mai putin incetarea contractului de munca din initiativa angajatorului.

Aceasta deoarece, asa cum este cunoscut deja, de esenta raporturilor de munca specifice acestui regim politico-juridic era garantarea stabilitatii in munca, astfel incat legiutorul era preocupat de modalitatile prin care sa consolideze stabilitatea si nu sa puna acelor raporturi juridice.

Actuala legislatie a muncii, in vigoare din Romania, respectiv Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003 cu modificarile si completarile ulterioare, cu precadere cele realizate prin O.U.G. nr. 65/2005, reglementeaza in detaliu nu numai institutia incetarii raporturilor de munca in general, ci si forma de incetare a acestor raporturi din initiativa angajatorului, prin concedieri fie individuale, fie colective.

Dupa anul 1990 si pana la adoptarea Codului muncii din 2003 aceasta materie a fost acoperita din punct de vedere legislativ in Romania prin legi speciale