Dreptul este strans legat de viata sociala, iar aceasta are in centrul ei omul.
A devenit un truism faptul ca justitia este specifica si inseparabila de natura umana si de
organizarea comunitatilor umane, fiind in ultima instanta, elementul functional care ne-a propulsat din
starea de animalitate in cea de umanitate.
Cauza sau efect, dreptul convietuieste cu fenomenele sociale si astfel - asa cum afirma la
inceputul secolului XX, profesorul Ioan Peretz, de la Facultatea de Drept din Bucuresti, in lucrarea sa
"Originile dreptului roman" -"... istoria dreptului poate fi considerata ca istoria fenomenelor sociale.
Exista o stransa legatura intre viata si drept; studiul acestuia in evolutia sa istorica reprezinta fara nici o
indoiala o particica din istoria omului "[V, 99, p.3-7].
Studiul istoriei dreptului ne trimite in negura timpului. Numai cunoscand cum s-a format, cum a
evoluat si cum a fost aplicat de nenumaratele generatii umane, putem sa apreciem daca este oportun sa
schimbam, cat sa schimbam si cum sa schimbam, pentru a nu strica echilibrul vietii sociale. Abordarea
problemelor vietii contemporane in stransa legatura cu istoria acestora ne demonstreza ca este necesara
o permanenta atentie din partea teoreticienilor si practicienilor dreptului pentru a construi si a mentine o
societate democratica si un stat de drept [V, 2, p.5].
Stramosii nostrii au locuit teritorii intinse in sud-estul Europei, a caror arie centrala era cuprinsa
intre Nistru (E), Tisa (V), Carpatii Nordici (N) si Balcani (S). Denumirea dubla de geto-daci o datoram
grecilor si romanilor, ca si asezarile geografice, pe care vestitul geograf al lumii vechi STRABON a
mentionat-o: "getii sunt cei ce locuiesc intre mare si rasarit, dacii - cei ce locuiesc spre germani si
izvoarele Istrului. Ei vorbesc aceiasi limba ".
Trecand in revista marile momente ale istoriei neamului, vedem ca apare cu obstinenta armata
ca intreg si componentii ei - marii anonimi - militarii.
Acesti mari anonimi, in timp de pace (care nu era prea lung ) munceau pamanturile pentru a
obtine hrana cu care-si cresteau copii, iar in vremi de restriste schimbau secera cu palosul pentru a-si
apara granele si familiile. Ei au avut in permanenta o dubla calitate, anume pe langa cea de cetatean si
pe cea de soldat.
Societatea, in permanenta a constientizat si a aplicat pentru acestia din urma, reguli de conduita
- pe cat de dure, pe atat de onorante. La randul lor - cei care deveneau soldati, unii numai pentru
perioade scurte de timp, altii facand o cariera din aceasta - s-au supus acestor reguli pe care le-au
transmis din generatie in generatie, rezultand in timp adevarate coduri de conduita cu sanctiuni graduale
3
pentru cei care le incalcau in functie de gravitate, dar si cu recompense si in special cele morale, care
pentru un militar pretuiesc mai mult decat stralucitul aur.
Cei ce se afla in interiorul sistemului juridic militar pot afirma cu certitudine ca, aceste lucruri
nu le poate simti decat un militar si le poate judeca "cu sabia ADEVARULUI, tinand cont doar de felul
in care se inclina balanta DREPTATII" [VI, 7, p.1] doar un magistrat militar, pozitie subiectiva, dar
realista la care subscrie si autorul acestei lucrari.
"Pentru ratiuni de aceasta natura s-a considerat ca militarii care incalca legile si regulamentele
militare, sa fie cercetati si judecatati de oameni care cunosc intimitatea vietii ostasesti, data fiind
pregatirea lor militara si juridica (magistratura militara).
Acestia sunt in masura sa ia cele mai adecvate masuri pentru sanctionarea faptelor penale [V,89,
p.186-187], contribuind pe aceasta cale la intarirea institutiei militare si a capacitatii de aparare a tarii,
sa actioneze astfel incat sa se mentina constant increderea subordonatilor in competenta esaloanelor
superioare, factor hotarator in mentinerea ordinei si disciplinei militare " [ I, 7 ].
Asupra subiectului "justitie militara", intre a fi si a nu fi in sistemul judiciar din Romania la
sfarsit de mileniu II si inceput de mileniu III, s-a discutat cu argumente pro- si contra [VI, 14 ].
De-a lungul ultimilor 10 ani, in literatura juridica romaneasca a fost exprimata si ideea ca
existenta justitiei militare (autoritate judecatoreasca incadrata cu magistrati militari), ar incalca
principiul egalitatii in fata justitiei, consacrat expres in proclamatia Drepturilor Omului - "legea trebuie
sa fie egala pentru toti, fie ca ocroteste, fie ca pedepseste ".
In sistemul nostru de drept, egalitatea este principiul constitutional, fiind prevazuta in art. 16
alin.1 din Constitutie, conform caruia "cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari ". Principiul egalitatii este reluat prin reglementarea Legii nr. 92/1992,
modificata pentru "Organizarea judecatoresca ".
Aceasta discutie de altfel nu este singulara. Si in alte state s-a iscat aceasta controversa, ceea mai
recenta fiind in Elvetia, unde, in sesiunea din iarna anului 1996 s-a dezbatut initiativa parlamentarei
JEANPRETRE privind desfiintarea Justitiei Militare din aceasta tara [VI, 11, p.15]. Dupa lungi
dezbateri, comisia a respins propunerea legislativa.
Lucrarea de fata se doreste a prezenta evolutia Justitiei Militare [VI, 3, p.18-19] in Romania,
pentru a argumenta ca institutia specializata - si nu speciala - a justitiei militare s-a transformat o data
cu societatea si ca este benefica atat sistemului militar, dar si sistemului judiciar si in aceiasi masura si
societatii civile, dar a fi utila si celor de buna credinta care vor avea la indemana un vast material
documentar privind acest domeniu.
Astfel de lucrari, pe de o parte monografice, pe de alta parte cu larga aplicabilitate pentru
specialistii dreptului
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
