Privite in unitatea si in diversitatea lor, relatiile in care intra oamenii sunt constituite intr-un sistem si anume, in ceea ce literatura filosofica denumeste, sistemul social-global. Acest sistem este alcatuit din subsisteme care studiaza: relatiile dintre om si natura, relatiile de productie, relatiile bazate pe raporturile de familie, de comunitate, de categorie socio-profesionala etc. si sistemul institutional. La randul lor, aceste subsisteme, potrivit teoriei sistemice, sunt considerate sisteme in raport cu propriile lor componente.
stiinta, in general, poate fi definita ca "totalitatea cunostintelor despre natura, societate si gandire, exprimate in concepte, categorii, notiuni si principii si acumulate de omenire in decursul timpului ".
stiinta este un sistem cu subsistemele precizate si anume:
-subsistemul stiintelor naturii,
-subsistemul stiintelor despre societate si
-subsistemul stiintelor despre gandire.
Fiecare din aceste subsisteme pot fi considerate ca sistem in raport de propriile lor componente.
stiintele sociale studiaza societatea umana, formele istorice de organizare sociala si modalitatile specifice de manifestare a realitatii socio-umane.
La randul sau, subsistemul stiintelor sociale poate fi considerat sistem in raport cu componentele sale:
-stiintele de tip nomotetic,
-stiintele istorice,
-stiintele juridice impreuna cu cele ce se refera la aspectele normative ale actiunii umane si
-cercetarea epistemologica a stiintei.
Rolul normelor juridice de a ordona si de a orienta comportamentul uman, a facut ca stiinta dreptului sa constituie inca din cele mai vechi timpuri obiect de reflectie, analiza si cercetare pentru gandirea umana.
Studierea dreptului ca demers filosofic a preocupat o serie de ganditori, curente de idei si scoli de drept (Platon, Aristotel, Hugo Grotius, Montesquieu, scoala stoica), fiecare incercand sa-si aduca contributia la elucidarea diferitelor aspecte ale acestui fenomen complex, de altfel astazi avem chiar o disciplina filosofica distincta si anume "Filosofia dreptului", aportul teoretic al acesteia fiind deosebit de important pentru stiinta dreptului. Concomitent demersului filosofic si consultatiile si raspunsurile unor juristi care au studiat si cercetat dreptul au dus la dezvoltarea si aplicarea sa. insa, despre o constituire a stiintei juridice ca ramura distincta, la randul sau cu un sistem propriu, putem vorbi doar in epoca moderna si contemporana, in special in secolele XIX si XX, stiinta dreptului cunoscand o dezvoltare extraordinara in epoca contemporana datorita cresterii rolului dreptului in disciplinarea relatiilor interne si internationale.
stiintele juridice, subsistem al stiintelor sociale, pot fi considerate sistem in raport cu componentele acestora:
-teoria generala a dreptului,
-stiintele juridice istorice,
-stiintele de ramura,
-stiintele ajutatoare.
I.2. Teoria generala a dreptului
Teoria generala a dreptului sau enciclopedia dreptului dobandeste fundamentare in secolul XIX cand autori precum Adolf Merkel, Victor Cousin, Edmond Picard au propus sa se inlocuiasca filosofia dreptului si dreptul natural care orientasera gandirea juridica de pana atunci pe o cale pur speculativa.
Teoria generala a dreptului este considerata ca fiind stiinta globala, cu caracter teoretic, sintetic care studiaza dreptul in ansamblul sau, in generalitatea si integritatea sa. Ea cuprinde principii fundamentale, concepte si categorii (cum ar fi cele de norma juridica, izvor de drept, sistem de drept, raspundere juridica etc.) valabile pentru toate celelalte ramuri de drept si formuleaza definitia dreptului.
I.3. stiintele juridice istorice
Studiul istoric al dreptului face obiectul stiintelor juridice istorice; acestea pot aborda fenomenul juridic din doua perspective: studierea istoriei dreptului dintr-o anumita tara (ex. Istoria generala a dreptului, Istoria dreptului romanesc); sau istoria unei ramuri de drept, ca de exemplu Istoria dreptului civil, sau a unei institutii, ca Istoria dreptului de proprietate sau Istoria doctrinelor sau gandirii juridice.
I.4. stiintele juridice de ramura
stiintele juridice de ramura s-au constituit si dezvoltat pe masura extinderii reglementarilor juridice in cele mai diverse domenii ale vietii sociale. Subsistemul stiintelor de ramura constituie, de altfel, elementul de baza al sistemului stiintelor juridice.
Mihai Badescu Teoria normei juridice, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004
Moise BojincaInstitutii si fundamente juridice, Ed. Helios, 2001
Ioan Ceterchi, Ion CraioveanIntroducere in teoria generala a dreptului, Ed. All, 1993
Mircea DjuvaraTeoria generala a dreptului. Drept rational. Izvoare si drept pozitiv. Editura ALL, Bucuresti, 1995
Dumitru MaziluTeoria generala a dreptului, Ed. All Beck, 1999
Eugen Popa, Petru CiacliElemente de drept public si privat, Ed. Servo-Sat, Arad, 1998
N. PopaTeoria generala a dreptului, Editura Actami, Bucuresti, 1998
N. Popa, M. C. EremiaTeoria generala a dreptului. Sinteze pentru seminar, Editura All Beck, Bucuresti, 2005
Costica VoicuTeoria generala a dreptului, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002
Gh. Motica, R. MoticaFundamentele dreptului, Ed. All, 1997
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
