1.Notiuni generale despre patrimoniu.Din studiul partii generale a dreptului civil cunoastem ca obiectul dreptului civil - ramura importanta a dreptului privat - il constituie raporturile patrimoniale si nepatrimoniale sau extrapatrimoniale stabilite intre persoane fizice si juridice care se afla intre ele pe pozitie de egalitate juridica. Observam ca o componenta esentiala a obiectului dreptului civil o constituie raporturile patrimoniale. Este patrimonial acel raport al carui continut este apreciat in moneda (in bani, in arginti, en argents), adica, cu alte cuvinte, este pecuniar. Pentru exemplificare, aratam ca fiind raporturi juridice de drept civil cu continut patrimonial: dreptul de proprietate nascut ca urmare a constituirii unei case; cel nascut din contractul de vanzare-cumparare a unui bun oarecare; cel dobandit de beneficiarul unui legat particular dispus prin testament; cel izvorat din dreptul de a pretinde daune materiale ca urmare a unui fapt cauzator de prejudicii.
Dimpotriva, raporturile juridice care in continutul lor sunt lipsite de o echivalenta economica, valorica, sunt nepatrimoniale. Pentru exemplificare, aratam ca fiind raporturi juridice nepatrimoniale: dreptul la reputatie, la demnitate, la nume, la domiciliu, la sediu etc.
Reglementate de normele dreptului civil, atat raporturile juridice civile patrimoniale cat si cele nepatrimoniale, sunt privite in armonie, ele, chiar clasificate si caracterizate distinct, nu sunt opuse unele altora. Dupa cum am aratat, ele formeaza obiectul general al raportului juridic civil, putandu-se transforma sau unul dintre ele constituind premisa altuia. Astfel, atingerea adusa demnitatii sau onoarei unei persoane - care intra in categoria drepturilor civile nepatrimoniale - poate sa atraga dupa sine reparatii in echivalent banesc, echivalari patrimoniale.
Dintre drepturile si obligatiile subiective care alcatuiesc raportul juridic civil, numai acelea care au o valoare economica prezinta importanta pentru conturarea notiunii de patrimoniu.
2.Dispozitii legale care fac referire la patrimoniu. Observam ca nu exista in vreun text legal o abordare exhaustiva si nici o definitie legala a notiunii de patrimoniu. Codul civil roman si diferite acte normative fac o serie de referiri la acesta. in ce priveste Codul civil, potrivit art.781, creditorii defunctului pot cere separatia patrimoniului defunctului de acela al mostenitorului sau. Aceasta masura este destinata sa previna confuziunea celor doua patrimonii, care ar avea ca efect sa-l puna pe creditorul defunctului sa vina in concurs cu cei ai mostenitorului si invers, ceea ce ar insemna sa suporte riscurile eventualei insolvabilitati. Atunci cand exista indoieli cu privire la solvabilitatea patrimoniului succesoral, mostenitorii au posibilitatea acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar. Cum mostenitorii au posibilitatea de a pune la adapost patrimoniul lor propriu de urmarirea creditorilor succesiunii, tot astfel, in mod simetric, in virtutea art.781 Cod civil, se ofera posibilitatea separatiei de patrimonii, in privinta emolumentului succesoral, cand succesiunea este solvabila si se afla in primejdie sa fie culeasa de unul sau mai multi mostenitori insolvabili. Creditorii personali ai defunctului recurgand la separatia de patrimonii, care este considerat in doctrina ca este un prejudiciu al lor, practic evita confuziunea si pastreaza intact patrimoniul defunctului, in vederea satisfacerii creantei sale rezultata din dreptul de gaj general. Modalitatile de conservare a acestui privilegiu real imobiliar sunt prevazute de art.1743, cand din nou Codul civil face referire la acest termen. Textul art.1718 Cod civil cuprinde unele elemente definitorii ale patrimoniului, fara o utilizare explicita a termenului, prevazand ca: "oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale prezente si viitoare". Este consacrarea dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, constituindu-se asupra patrimoniului debitorului lor, privit ca o universalitate juridica, in care elementele de activ si de pasiv sunt variabile.
Conceptul de patrimoniu este utilizat in textele altor dispozitii legale: Legea nr.21/1924 pentru persoanele juridice in art. 3, 32 si 66, abrogata prin O.G. nr.26/2000, care si aceasta cuprinde referiri la patrimoniu in art.7 si 46, precum si art.26, 41, 42 si 47 din Decretul nr.31/1954, privind persoanele fizice si juridice. Texte legale relativ recente mentioneaza termenul de patrimoniu, cum sunt: art.5, 19, 20 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale; art.2, 158, 230, 231 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale; art.3 din Legea nr.58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale, modificata prin O.U.G. nr.98/1997, devenita Legea nr.99/1999, aceasta cuprinzand mentiuni despre patrimoniu; art.35 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar. Am aratat ca notiunea de patrimoniu induce spre drepturi si obligatii care au continut economic, adica pot fi evaluate in bani. Deosebit de acestea sunt cele lipsite de valoare economica si care in principiu, nu pot fi evaluate in bani.
3.Definitia patrimoniului. inainte de a defini patrimoniul, trebuie sa retinem ca in doctrina juridica drepturile si obligatiile patrimoniale ale unei persoane pot fi abordate in doua moduri .Primul, cand fiecare drept sau obligatie apartinand unui subiect de drept civil poate fi analizat in mod de sine statator, separat, in propria individualitate, facand abstractie de orice legatura cu celelalte drepturi si obligatii apartinand aceleiasi persoane, privita ut singuli.
In cadrul celui de-al doilea mod de abordare, drepturile si obligatiile pot fi analizate "ca o totalitate, ca pe o universalitate juridica apartinand unei persoane, facand abstractie de individualitatea fiecarui drept si fiecarei obligatii in parte." in opinia autorilor citati: "Acest mod de abordare a drepturilor si obligatiilor ne conduce la notiunea de patrimoniu".
Observam ca o definitie legala a patrimoniului, exprimata in mod clar si precis nu exista. Am citat supra din textul art.1718 Cod civil, in care expresiile "indatoririle sale" si precizarea "cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare" sugereaza evocarea ideii de universalitate sau totalitate indiferent de variatiile care ii afecteaza intr-un fel sau altul continutul.
Efortul de a sintetiza si contura notiunea de patrimoniu revine analizei pe care o da doctrina reglementarilor legale si implicit are meritul de a da o definitie cu valoare teoretica si practica.
Preocuparea doctrinei de a elabora o definitie stiintifica a dus la mai multe definitii, cu nuantari care insa nu difera esential unele de altele, toate pornind de la definitia data in doctrina franceza. Marcel Planiol spunea ca patrimoniul constituie o unitate abstracta, distincta de bunurile si obligatiile pe care le compune.
Sintetizand, definim patrimoniul ca fiind o entitate juridica distincta, care reprezinta totalitatea sau universalitatea drepturilor patrimoniale si obligatiilor care apartin unei persoane.
In doctrina clasica patrimoniul a fost definit ca fiind:"ansamblul drepturilor si obligatiilor unei persoane, care au sau reprezinta o valoare pecuniara sau economica, adica se pot evalua in bani."
Alti autori fac referiri si la bunurile care pot exista in compunerea patrimoniului, definindu-l ca el cuprinde: "totalitatea drepturilor si obligatiilor avand valoare economica, a bunurilor la care se refera aceste drepturi, apartinand unei persoane ale carei nevoi sau sarcini este destinat sa le satisfaca".
Desigur, sunt si alte definitii date patrimoniului; din majoritatea lor se desprinde, in esenta, ca patrimoniul are in alcatuirea lui o latura activa si o latura pasiva.
Latura activa este formata din valoarea tuturor drepturilor patrimoniale apartinand unei persoane. Este vorba atat de drepturile reale cat si despre drepturile de creanta.
Latura pasiva este formata din valoarea tuturor obligatiilor patrimoniale ale unei persoane. Cu alte cuvinte, este aceea care include datoriile evaluabile in bani pe care le are persoana titulara a patrimoniului.
Activul si pasivul patrimonial se gasesc intr-o stransa corelatie, pentru ca apartin uneia si aceleiasi persoane, sunt elemente indispensabile unul altuia. Existenta celor doua laturi, preponderenta uneia sau alteia nu afecteaza universalitatea patrimoniului. Preponderenta laturii active sau dimpotriva a celei pasive ne indica situatia solvabilitatii (sau insolvabilitatii) patrimoniale a unei persoane, ceea ce are relevanta practica si care probabil a sugerat unor autori o viziune accentuata economic unora dintre definitii. Dreptul nu poate sa abdice de la comandamentele etice chiar daca sunt materii ale dreptului in care componentele practice, economice intervin in mod evident
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
