Dreptul Transporturilor

Rezumat

Transportul, ca obiect al dreptului transporturilor, presupune, o deplasare în spatiu;

obiectul acestei deplasari îl reprezinta persoanele sau bunurile; deplasarea se realizeaza

cu un mijloc de transport (vehicul); deplasarea se realizeaza pe o cale de transport.

Transporturile pot fi diferentiate dupa mai multe criterii, cum ar fi: obiectul transportului;

calea/mijlocul de transport folosite; itinerariul parcurs; interesul servit; periodicitatea

deplasarii.

Transporturile, atât cele de persoane, cât si cele de marfuri, sunt activitati reglementate;

ele au loc sub îndrumarea si controlul unor autoritati si organisme specializate si

într-un cadru institutional determinat de legislatia interna si internationala.

Dreptul transporturilor reprezinta ansamblul de reglementari privitoare la activitatea

profesionala organizata de carausi, cu vehicule corespunzatoare, pentru a deplasa, pe

baze contractuale si în conditii legale, persoane si/sau bunuri.

Dreptul transporturilor nu este o ramura de drept distincta, ci o subramura (institutie)

a dreptului comercial.

Sistemul national de transport, este instituit de O.G. nr. 19/1997, privind transporturile.

Bunurile din sistemul national de transport sunt retelele de transport si mijloacele

de transport. Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri apartine în principal statului,

bunurile la care face referire ordonanta fiind bunuri din domeniul public al statului.

Ordonanta introduce termenii de operatori de transport (carausul), operatori ai activitatilor

conexe transporturilor si utilizatori de transporturi (calatorii, pasagerii).

Fiecare tip de transport presupune o infrastructura, mijloace de transport, operatori

de transport si activitati conexe acestora.

1. Notiunea de transport

Transportul se analizeaza ca o faza inseparabila a productiei si desfacerii de marfuri

sau de servicii. Din punct de vedere economic, transportul reprezinta elementul

de infrastructura fara de care atât productia, cât si comertul ar deveni lipsite de sens.

2 Dreptul transporturilor

Transportul reprezinta un element esential al unei civilizatii. Gradul de dezvoltare a

infrastructurii indica gradul de dezvoltare a unei societati. Deschiderea unor noi cai

de comunicatie contribuie substantial la progresul regiunii în cauza.

Din punct de vedere economic, transportul este accesoriul necesar al altor activitati

economice. În general, transportul este ocazionat de o vânzare, bunul vândut

fiind deplasat, prin intermediul operatiunii de transport, de la vânzator la cumparator.

Bunurile pot fi deplasate dintr-un loc în altul pentru necesitatile schimbului în

cadrul unei activitati de transport propriu-zise sau prin alte mijloace de deplasare

(cum ar fi: transportul de energie sau de date prin cablu, transportul de petrol sau

gaze prin conducte, coletarie postala, transfer de bani etc., denumite si transporturi

specializate1).

Activitatea propriu-zisa de transport semnifica o deplasare de persoane sau de

bunuri cu un mijloc de transport (vehicul). Fata de celelalte mijloace de deplasare de

bunuri, transportul propriu-zis, ca operatiune economica si juridica, se individualizeaza

prin caracteristicile sale, respectiv:

- transportul de persoane se realizeaza necesarmente cu un vehicul;

- transportul propriu-zis de persoane sau de marfa presupune deplasarea acestora

cu ajutorul unui vehicul (rutier, feroviar, aerian sau naval);

- în transportul propriu-zis de bunuri, marfa transportata este reprezentata, în

general, de materii prime (petrol brut, carbune, minereu de fier etc.), materiale si produse

prelucrate.

Activitatile de transport, ca obiect al dreptului transporturilor, reprezinta, deci,

acele activitati care constau într-o deplasare în spatiu a unor persoane sau bunuri prin

intermediul unui mijloc de transport si prin utilizarea unei cai de transport adecvate.

Transportul se defineste, prin urmare, prin 4 elemente: este vorba de o deplasare în

spatiu; obiectul acestei deplasari îl reprezinta persoanele sau bunurile; deplasarea se

realizeaza cu un mijloc de transport (vehicul), pe o cale de transport.

2. Clasificarea transporturilor

2.1. În functie de obiectul sau, transportul este transport de persoane si transport

de bunuri (marfuri). Transporturile de persoane reprezinta un mic segment din ansamblul

activitatii de transporturi, dominata de deplasarea marfurilor.

2.2. În functie de calea sau mijlocul de transport, transporturile sunt terestre (rutiere,

feroviare), pe apa (maritime, fluviale, pe râuri navigabile, pe lacuri navigabile)

sau aeriene. Transporturile în spatiul extraatmosferic nu au (înca) un caracter comercial.

Transporturile combinate (multimodele) de marfuri se realizeaza pe o portiune a

1 Bunurile care se deplaseaza prin mijloacele specializate de deplasare sunt improprii unui

transport propriu-zis (constând într-o deplasare cu un vehicul) fie din cauza naturii incorporale

(flux informational), fie din cauza dematerializarii (transferuri bancare) ori a gradului insuficient

de masivitate pentru a fi necesar sau eficient transportul cu un vehicul (coletarii postale).

Aceste tehnici de deplasare (pipe-lines, trotuar rulant, banda transportatoare, conducte de

petrol, de gaz sau de apa), exclud activitatea de a tracta sau de a conduce un vehicul purtator

de persoane sau de bunuri. Desi sunt concurente transportului propriu-zis, transporturile

specializate exced sferei de preocupare a dreptului transporturilor.

Tema nr. 1

itinerariului cu un mijloc de transport si pe celelalte portiuni, cu unul sau mai multe alte

mijloace de transport. Transportul intermodal presupune ca un mijloc de transport

încarcat cu marfa (de exemplu, un camion) este transportat cu alt mijloc de transport

(cu trenul sau cu vaporul).

O.G. nr. 19/1997 privind transporturile exemplifica, în cuprinsul art. 5, modurile

de transport care fac parte integranta din sistemul national de transport: transportul

rutier, transportul feroviar, transportul naval (maritim si fluvial), transportul aerian,

transportul combinat si multimodal. Per a contrario, celelalte tipuri de transporturi

(inclusiv transporturile speciale, cum ar fi transporturile de date sau transporturile

prin conducte) nu fac parte din sistemul national de transport. Fiecare tip de transport

din cele enumerate mai sus presupune o infrastructura de transport, mijloace de

transport, operatori de transport si activitati conexe acestora.

2.3. În functie de itinerarul parcurs, transporturile sunt transporturi în trafic intern

si transporturi în trafic international. În transporturile internationale obisnuite, localitatea

de expeditie si localitatea de destinatie se afla în tari diferite. Transportul international

poate, însa, sa presupuna si tranzitul altor tari. Criteriul care deosebeste cele

doua notiuni consta în principal în trecerea frontierei de stat de catre vehiculul care

transporta persoane sau marfuri. În consecinta, în functie de depasirea teritoriului

unui stat, transportul are caracter intern sau international.

Transporturile internationale ridica o serie de probleme specifice. Astfel, raspunderea

carausilor în transporturile internationale succesive se reglementeaza dupa

regulile raspunderii solidare. Conventiile internationale aplicabile în domeniu impun,

pentru cazul transporturilor succesive, întocmirea unui document unic de transport

(scrisoarea de trasura internationala).

2.4. În functie de interesul servit, deosebim transporturile în interes public (denumite

în reglementarile recente si transporturi publice) si transporturi în interes propriu

sau privat. Acestea din urma se subclasifica în transporturi în interes personal

(transporturile executate de persoanele fizice în vederea asigurarii deplasarii unor

persoane sau bunuri) si transporturile în folos propriu (transporturile executate de

persoane fizice sau juridice pentru activitatile proprii autorizate cu mijloacele de

transport pe care le detin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de

închiriere sau de leasing).

Transporturile publice sunt executate de catre persoane fizice si juridice, în conditii

nediscriminatorii de acces pentru terti, pe baza unui contract de transport, contra

cost [art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 19/1997]. Contractul de transport se încheie între

transportator si beneficiarul de transport si se probeaza, pentru transportul de persoane,

printr-un titlu de transport înmânat pasagerului, iar pentru transportul de marfuri,

printr-un document specific de transport [art. 20 alin. (3) din O.G. nr. 19/1997].

Pentru activitatea de transporturi publice este necesara autorizatia Ministerului

Transporturilor. Articolul 22 din O.G. nr. 19/1997 dispune ca persoanele fizice sau

juridice care efectueaza transporturi de bunuri si de persoane se autorizeaza de catre

Ministerul Transporturilor. Ministerul Transporturilor tine evidenta autorizatilor în

registre unice pe moduri de transport. Pentru transporturile de persoane în regim de

taximetrie exista reglementari specifice (Legea nr. 38/2003 privind transportul în

regim de taxi si în regim de închiriere).