Dreptul mediului

1. Definitia notiunii de mediu

Cu privire la mediu exista o varietate de definitii cu numeroase consecinte si implicatii asupra dreptului mediului.

Termenul de mediu a izvorat din cuvantul englez "environement", care a fost preluat in limba franceza sub forma "l'environnement" iar apoi in limba germana si in alte limbi, desemnand spatiul ce inconjoara omul, ambianta naturala a tuturor vietuitoarelor.

In documentele internationale nu exista o definitie foarte clar formulata cu privire la mediu, iar legislatiile interne ale statelor confera acestui concept semnificatii si dimensiuni diverse, pornind de la definitii partiale si pana la definitii mai globale.

Din analiza legislatiilor nationale se contureaza mai multe moduri de abordare juridico - legala a termenului de mediu.

Notiunea de mediu este considerata ca fiind o notiune fundamentala si cuprinzatoare prin care se intelege lumea vie si cea neinsufletita, in principiu, aproape tot ce inconjoara omul.

Notiunea de mediu sta la baza ecologiei ca stiinta, definita de biologi ca fiind "studiul relatiilor complexe, directe sau indirecte, dintre animale si mediul lor organic si anorganic".

Ecologia este definita in doctrina de specialitate ca fiind stiinta ecosistemelor si a relatiilor dintre acestea, cu rol in stabilirea de legaturi intre societatea umana si mediu.

Legea protectiei mediului nr.137/1995, republicata , defineste mediul in anexa nr. I, ca fiind "ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale".

Un rol deosebit de important in fundamentarea notiunii de mediu l-au avut alaturi de dispozitiile legislative, doctrina si jurisprudenta.

Notiunea de mediu (biologic, geografic si sociologic) este greu de definit, fapt ce a avut drept consecinta o diversitate a contiuntului definitiilor date in acest sens. Pornind de la realitatea dupa care notiunea de mediu are atat o valoare teoretica cat si practica, s-a incercat in doctrina o grupare a definitiilor stiintifice pornind de la o serie de elemente comune cum ar fi: viata si calitatea vietii, fiinta umana etc.

Alte definitii ale mediului sunt grupate in functie de definitiile ce se regasesc la nivel constitutional, in legislatiile nationale, iar o alta grupare rezulta din documentele unor organisme si organizatii internationale.

Dreptul comunitar prevede ca mediul cuprinde omul, fauna si flora, solul si subsolul, aerul si apa, climatul si peisajul, interactiunea dintre toti acesti factori, precum si bunurile naturale si patrimoniul cultural. Conceptul juridic si doctrinar actual al mediului are un caracter dinamic, incluzand in compunerea sa atat elementele naturale cat si cele artificiale, ansamblul de factori ce actioneaza asupra intregii societati.

Mediul este un sistem ce are o anumita stuctura, functie si functionare, ce asigura viata si dezvoltarea societatii, reprezentand conditia existentei acesteia.

Pentru ca mediul sa fie capabil sa influenteze pozitiv viata, este necesar ca acesta sa fie sanatos, frumos si civilizat.

SECTIUNEA II

FENOMENUL DE POLUARE

1. Consideratii introductive

Mediul si factorii de mediu sunt afectati in cea mai mare masura de poluare, capabila sa afecteze si sa deterioreze echilibrul ecologic.

Mult timp, toate vietuitoarele de pe Pamant au convietuit intr-un echilibru ecologic ce a constituit conditia esentiala a existentei si continuitatii vietii. Omul a intervenit asupra ecosistemului existent, transformandu-l potrivit nevoilor si intereselor sale. Paralel cu crearea mediului artificial, ca rezultat al agresiunii activitatilor umane, calitatea mediului natural s-a degradat treptat.

Cu privire la rolul si responsabilitatea omului in degradarea mediului, in ruperea echilibrului ecologic, in literatura de specialitate s-au conturat o serie de pareri.

Echilibrul ecologic actual este afectat de o multitudine de cauze, aflandu-se la polul opus poluarii. Reprezentand echilibrul care trebuie sa se mentina in cadrul biodiversitatii, echilibrul ecologic este dereglat atat de fenomene naturale (cutremure, inundatii, eruptii vulcanice, alunecari de teren, tornade etc. ), cat si prin activitati umane.

2. Definitia notiunii de poluare

Cuvantul "poluare" provine din latinescul "poluorae" care inseamna a murdari, a pangari, a profana. Acest cuvant desemneaza actiunea prin care omul isi degradeaza (murdareste) mediul sau de viata. Aceasta caracteristica a omului este o lege naturala generala, dupa care toate fiintele produc deseuri care, neeliminate din mediul lor le fac imposibila activitatea si chiar viata lor.

Legea mediului nu defineste termenul de poluare, dar il defineste pe cel de poluant si stabileste cauzele poluarii prin enumerarea poluantilor.

Legea nr.137/1995 republicata, in aneza nr.1, defineste poluarea mediului in sensul ca aceasta reprezinta alterarea caracteristicilor fizico -chimice si structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a ecosistemelor, afectarea echilibrului ecologic si a calitatii vietii cauzate de poluarea apei, aerului, solului, gospodarirea si valorificarea deficitara a resurselor, amenajarea necorespunzatoare a teritoriului, etc.

Pe cale de interpretare, rezulta ca, poluarea se produce datorita depasirii limitelor de acumulare a deseurilor si nu datorita producerii si a depozitarii lor in mediu.

Pentru termenul de "mediu" se folosesc si alte expresii cum ar fi: "mediu inconjurator", "mediu ambiant", "mediu biologic", "ambianta", etc.

A se vedea, Mircea Dutu, Dreptul mediului, Tratat, vol.I, Ed. Economica, Bucuresti, 1998, pag 48-51.

Vezi, Ernest Lupan, Dreptul mediului, Tratat elementar, partea generala, vol I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag.11.

Definitia apartine biologului german Ernest Hackel, Morfologia generala a organismelor, 1866.

A se vedea, Alexandru Ionescu, Ecologia-Stiinta ecosistemelor, Bucuresti, 1988, pag 33; Stefan Voinea, Curs de ecologie generala, Iasi, 1972, pag 17 si urm.

Legea protectiei mediului nr 137/1995 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 304 din 30 dec. 1995, modificata prin H.G. nr. 314/1998, modificata si republicata in Monitorul Oficial nr.70 din 17 februarie 2000.

Vezi Gheorghe Iancu, Drepturile fundamentale si protectia mediului, R.A. Monitorul Oficial, Bucuresti 1998, pag. 42-45.

Barry Commoner, in Cercul care se inchide, Ed. Politica, Bucuresti, 1980, pag.259, considera ca: "Pamantul este poluat nu pentru ca omul ar fi un animal deosebit de murdar si nici pentru ca specia umana ar fi prea numeroasa. Vina o are societatea omeneasca, modul in care societatea intelege sa obtina, sa repartizeze si sa foloseasca bogatiile pe care munca umana le extrage din resursele planetei"; Michel Belanger, in La reconnaissance d'un droit fondamental a un environnement de qualite, Universite Montreal, 1990, pag. 4 considera ca "se recunoaste aproape unanim ca motivul major al dezechilibrului actual este locul pe care il ocupa fiinta umana in raport cu alte specii de vietuitoare si cu resursele disponibile".

Lucian Ghinea, Apararea naturii, E.S.E., Bucuresti, 1978, pag. 5 si urm.

Regulile adoptate la Conferinta de la Montreal din 1982, privind poluarea transfrontaliera, au fost publicate in I.L.A. Report of the Commettee on legal aspects of the conservation of the environement.