Normele penale speciale - care formează obiectul de studiu al acestei discipline - îsi au
sediul, pe de o parte, în Codul Penal, pe de altă parte, în numeroase legi speciale si
extrapenale.
Legiuitorul a sistematizat normele în partea specială a Codului penal, folosind criteriul
obiectului juridic generic, în alte cuvinte, criteriul valorii sociale ocrotite de aceste norme -
lezate sau puse în pericol prin săvârsirea faptelor incriminate.
În raport cu această gândire, au fost alcătuite 11 grupuri mari de infractiuni -
individualizate prin denumirea „titluri" -, grupuri organizate în continuare, după caz, în
subdiviziuni - „capitole" si „sectiuni".
Succesiunea incriminărilor a fost ordonată pe criteriul importantei relatiilor sociale care
fac obiectul ocrotirii penale, respectiv pe o scară descrescătoare, de la cel mai important
spre mai putin important, de la cel mai grav spre o gravitate redusă.
ASPECTE GENERALE SI COMUNE
INFRACłIUNILOR CONTRA SIGURANłEI STATULUI
Obiectul ocrotirii penale
Infractiunile din acest titlu au ca obiect juridic generic relatiile sociale privind
ocrotirea si apărarea statului. Aceste relatii sociale sunt cele formate în legătură cu
valorile sociale fundamentale care conditionează siguranta statului, în care sunt implicate
asemenea valori, si anume - unitatea, integritatea teritorială, suveranitatea si
independenta natională, ordinea constitutională.
Infractiunile contra sigurantei statului sunt, de regulă, lipsite de obiect material.
Exceptie de la această caracteristică generală fac unele fapte de trădare prin
ajutarea inamicului - al cărui obiect material îl constituie aeronave, aparate, armament,
diverse valori etc. predate sau procurate adversarului -, de trădare prin transmitere de
informatii secrete de stat - documente sau date care constituie informatii secrete de
stat puse la dispozitia unei puteri străine ori agentilor acesteia-, de atentat care pune în
pericol securitatea natională sau infractiuni contra persoanelor care se bucură de protectie
internatională - corpul persoanei/persoanelor asupra cărora se actionează.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autorul) este, la unele din aceste infractiuni,
neparticularizat printr-o anume calitate, el putând fi deci orice persoană. La alte infractiuni
însă, subiectul activ este calificat, absenta calitătii pretinse în textul de lege fiind de natură a
conduce la o altă încadrare juridică. Astfel, la infractiunea de trădare, în toate cele trei
modalităti normative ale acesteia, subiectul activ are calitatea de cetătean român sau de
persoană fără cetătenie domiciliată pe teritoriul statului nostru; infractiunile de spionaj si
actiuni dusmănoase contra statului, calitatea autorului este de cetătean străin sau de
persoană fără cetătenie si nedomiciliată pe teritoriul român; în sfârsit, subiectul activ al
2
infractiunilor de divulgare a secretului care periclitează securitatea natională este
functionar.
Subiect activ al infractiunilor prevăzute în acest titlu poate fi si persoana juridică, potrivit
prevederilor art. 191 C. pen..
Infractiunile contra sigurantei statului sunt susceptibile a fi săvârsite în oricare
dintre formele de participatie - coautorat, instigare, complicitate.
Unele din aceste infractiuni - complotul, subminarea puterii de stat - presupun,
necesarmente, o pluralitate de făptuitori.
Subiectul pasiv al infractiunilor contra sigurantei statului este întotdeauna statul, iar
la o singură infractiune - contra persoanelor care se bucură de protectie internatională - apare,
alături de statul român, un al doilea subiect pasiv, calificat prin calitatea lui de persoană care
se bucură de protectie internatională.
Latura obiectivă
Elementul material (actus reus). Infractiunile contra sigurantei statului se
înfăptuiesc, de regulă, prin actiuni, sunt deci infractiuni comisive.
În exceptie de la regulă este infractiunea de nedenuntare, care se săvârseste
prin inactiune, fiind deci o infractiune omisivă.
O cerintă esentială a actiunilor/inactiunilor incriminate prin textele Titlului I
constă în provocarea unei stări de pericol pentru siguranta statului.
În legătură cu latura obiectivă a infractiunilor analizate mai este de retinut că
urmarea imediată a actiunilor-inactiunilor incriminate se caracterizează prin
producerea unei stări de pericol pentru siguranta statului. Ele apar, sub acest aspect,
ca infractiuni de pericol, întrucât legea nu cere a se concretiza un anume rezultat,
starea de pericol fiind implicită (intrinsecă) faptei.
Latura subiectivă
Forma de vinovătie (mens rea). Toate infractiunile contra sigurantei statului se comit,
sub aspectul laturii subiective, cu intentie. Într-o pozitie aparte, din punctul acesta de
vedere, este doar infractiunea de nedenuntare, care poate fi săvârsită atât cu intentie, cât si
din culpă.
La unele infractiuni, intentia este întotdeauna directă (trădarea), dar la cele mai
numeroase infractiuni intentia se poate manifesta si ca indirectă. Existenta si felul intentiei se
desprind din însăsi materialitatea faptei, deci ex re.
Nu se pretinde, pentru realizarea infractiunilor contra sigurantei statului existenta
unui mobil sau scop (cu unele exceptii), fiind indiferent ce interes l-a animat pe făptuitor să
facă actul prohibit (mobilul, odată dezvăluit si probat, poate servi doar la evaluarea naturii si
întinderii pedepsei aplicate inculpatului).
Forme. Modalităti. Sanctiuni
Forme. Legislatia penală în vigoare exclude, de principiu, incriminarea actelor de
pregătire a oricăror infractiuni. Prin derogare de la acest principiu, unele acte de pregătire a
infractiunilor prevăzute în art. 156, 157, 159-163, 165, 166, 1661 si art. 158 raportat la
infractiunea de trădare prin ajutarea inamicului au fost asimilate tentativei si incriminate
(art. 173, alin. (2) Cod penal), derogare ce îsi găseste explicatia în gradul sporit de
periculozitate socială pe care îl prezintă chiar si această formă imperfectă de activitate.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
