Drept parlamentar

1.1. Definirea Dreptului parlamentar

Originea Dreptului parlamentar se considera ca este "Manualul" lui T.Jeferson,

elaborat de acesta ca presedinte al Senatului SUA, in care a reunit practicile consacrate

in activitatea adunarii.

Dupa unii autori (prof.I.Deleanu), originile Dreptului parlamentar se regasesc in

regulile ce configurau activitatea diferitelor adunari reprezentative, incepand cu

Senatul roman, continuand cu Parlamentul englez medieval, cu Dieta poloneza, cu

Parlamentul francez inainte de Revolutia franceza etc.

In realitate, Dreptul parlamentar este consecinta formarii Parlamentelor in sensul

modern al termenului, adica atunci cand acestea:

- au capatat un rol prioritar in cadrul regimului politic, in dauna monarhiei (ce s-a

transformat in monarhie constitutionala) sau in cadrul regimului republican, devenind

sediul suveranitatii (asa numita suveranitate parlamentara, dominanta in secolul XIX

in numeroase tari);

- Guvernul (cabinetul) a aparut ca o noua autoritate in cadrul puterii executive,

separata de seful statului, iar raspunderea sa politica fata de Parlament, indiferent de

faptul ca este numit exclusiv de Parlament sau doar de seful statului, pe baza unei

prezumtii de incredere, a fost decisiva pentru formarea si caracterizarea regimului

parlamentar;

- s-a constituit sistemul reprezentativ si, in cadrul acestuia, pluralismul politic,

Parlamentul devenind locul de infruntare si agregare a intereselor si reprezentarilor ce

isi disputa intaietatea in societate, prin intermediul opiniei publice si a celor care o

formeaza in cadrul mass-media.

Evolutia parlamentarismului a fost de la suveranitatea parlamentara la

Parlamentul rationalizat, indeosebi dupa al doilea razboi mondial. Unul din aspectele

definitorii in acest sens este evolutia de la fetisismul legii, cand aceasta era

incontrolabila si incontestabila, un ecran opac intre Parlament si societate, la controlul

constitutionalitatii legii, cand aceasta devine transparenta, controlabila in ce priveste

legitimitatea sa constitutionala si, deci, in mod legitim contestabila.

Locul Dreptului parlamentar in sistemul de drept romanesc

Dreptul constitutional reglementeaza locul si rolul Parlamentului in regimul

politic constitutional, precum si relatiile sale cu celelalte autoritati publice

(bicameralismul, caracterul de autoritate suprem reprezentativa a Parlamentului si de

unica autoritate legiuitoare etc.), pe cand Dreptul parlamentar reglementeaza

activitatea parlamentarilor in cadrul Parlamentului, ca si functionarea interna a

acestuia, adica modul de executare in Parlament a mandatului parlamentar. De aceea,

dreptul parlamentar este o subramura a dreptului constitutional, cum sunt si dreptul

electoral sau justitia constitutionala.

Dreptul constitutional, in cadrul doctrinei profesorului Louis Favorieu privind

continutul acestuia, este format din dreptul constitutional substantial, cuprinzand

drepturile si libertatile fundamentale, esentiale in definirea statutului cetateanului si a

relatiei sale cu statul, dreptul constitutional institutional, definind autoritatile (organele)

statului, si dreptul constitutional normativ, privind sistemul juridic.

Din acest punct de vedere, dreptul parlamentar este o subramura a dreptului

constitutional institutional si normativ. Fata de dreptul constitutional substantial el

constituie numai o garantie institutionalizata a respectarii de catre Parlament a

drepturilor si libertatilor fundamentale.

Structura Dreptului parlamentar

Ca rezultat al specializarii sale, Dreptul parlamentar este format din trei

componente:

1. Drept parlamentar institutional, care se refera la organele de lucru ale

Parlamentului -presedinte, birou permanent, comisie parlamentara si altele - si la

organizarea, functionarea, compozitia lor politica si rolul pe care il au in functionarea

Camerelor.

2. Drept parlamentar al mandatului reprezentativ, care se refera la statutul

parlamentarilor potrivit mandatului lor (dobandire, incetare, drepturi si obligatii,

mijloace de protectie).

3. Drept parlamentar al procedurilor parlamentare, care cuprinde regulile

specifice procesului de legiferare, de control al executivului si de realizare a celorlalte

competente constitutionale si legale ale Parlamentului.

1.2. Izvoarele Dreptului parlamentar

Izvoarele de drept sunt formele de exprimare a normelor juridice. in Dreptul

parlamentar romanesc sunt recunoscute urmatoarele izvoare de drept: Constitutia,

legea, regulamentele Camerelor si cutuma

a. Constitutia

Este principalul izvor al dreptului parlamentar nu numai pentru ca cuprinde

regulile de baza in definirea acestuia, dar si, indeosebi, datorita suprematiei

Constitutiei in cadrul sistemului juridic. in acest sens, Constitutia, instituind principiul

fundamental al autonomiei parlamentare, reglementeaza, in sfera obiectului specific

dreptului parlamentar, aspectele esentiale privind organizarea si functionarea interna a

Parlamentului in functie de structura sa bicamerala, mandatul reprezentativ, procedura

parlamentara pentru adoptarea legii in forma aprobata de Camera decizionala,

controlul executivului, competenta Parlamentului in materie de numiri etc. De

asemenea, alte reguli fundamentale ale procedurii parlamentare reglementate de

Constitutie privesc investirea Guvernului, relatiile dintre Parlament si Guvern

(motiunea de cenzura, remanierea Guvernului in anumite conditii, angajarea

raspunderii Guvernului, delegarea legislativa etc.), informarea Parlamentului,

depunerea juramantului de catre Presedintele Romaniei, relatiile dintre acesta si

Parlament, suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, raporturile cu

Parlamentul European si alte autoritati ale Uniunii Europene ce adopta legislatia

comunitara etc.

b. Legea

Organica sau ordinara, legea este izvor al dreptului parlamentar numai in cazurile

si in limitele prevazute de Constitutie. Altminteri, ea ar impieta asupra autonomiei

parlamentare. Pana in prezent, prin lege s-au reglementat, mai ales, indemnizatia si alte

drepturi care se cuvin parlamentarilor, competenta legala (nu cea prevazuta de

Constitutie) in materie de numiri sau cu privire la exercitarea controlului parlamentar

asupra unor autoritati publice, unele reguli de procedura parlamentara in prelungirea

unor prevederi constitutionale si pentru situatii specifice, cum ar fi in ce priveste

Curtea Constitutionala (alegerea judecatorilor, sesizarea Curtii de catre parlamentari).

c. Regulamentele Camerelor

Constituie izvorul privilegiat al dreptului parlamentar, deoarece obiectul lor este

de a reglementa organizarea si functionarea interna a fiecarei Camere a Parlamentului,

procedurile de urmat in deliberarile lor si disciplina membrilor. Fiecare Camera are un

regulament propriu, potrivit principiului autonomiei parlamentare. De asemenea,

exista si un regulament al sedintelor comune ale celor doua Camere.

Regulamentele trebuie sa fie in stricta conformitate cu Constitutia, ele fiind

adoptate, cu votul majoritatii membrilor Camerei, direct pe temeiul Constitutiei, ca si

1. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Drept parlamentar romanesc, Editura

Actami, Bucuresti, 1999

2. Mihai constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan; Revizuirea

Constitutiei Romaniei " explicatii si comentarii - , Editura Rosetti, Bucuresti,

2003

3. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Studii constitutionale, vol I, Editura

Actami, Bucuresti, 1995

4. Ioan Deleanu, Institutii si proceduri constitutionale, vol. II Editura Servo-Sat,

Arad, 1998

5. Tudor Draganu, Drept Constitutional si Institutii politice, Tratat elementar,

vol. II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998

6. Ioan Muraru, Simina Tanasescu, Drept Constitutional si Institutii politice,

Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001

7. Cristian Ionescu, Drept Constitutional si Institutii politice, vol. II, Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 1997

8. Maria Nastase Georgescu, Drept Constitutional si Institutii politice, Editura

Sylvi, Bucuresti, 2001

9. Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura Polirom, Iasi, 1998

10. Ion Predescu, Bianca Predescu, Mandatul parlamentar si imunitatea

parlamentara, Editura Scrisul romanesc, Craiova, 2002

11. Cristian Ionescu, Principii ale democratiei constitutionale, Editura Lumina

Lex, Bucuresti, 1997

12. Victor Duculescu, Constanta Calinoiu, Georgeta Duculescu, Tratat de teorie

si practica parlamentara, vol I si II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001

13. Cristian Ionescu, Dezvoltarea Constitutionala a Romaniei " Acte si

documente - , Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998

14. Dan Claudiu Danisor, Drept Constitutional si Institutii politice, Editura

stiintifica, Bucuresti, 1997

15. Simina Tanasescu, stefan Deaconu, Drept Constitutional si Institutii politice

" Caiet de seminarii - Editura All Beck, Bucuresti, 2001

16. Mihai Constantinescu, Marius Amzulescu, Drept contencios constitutional,

Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003