Problema originii statului, problema de o complexitate teoretica iesita din comun, deschide aceasta lucrare, pentru ca eu cred ca de solutionarea ei depinde unghiul sub care va fi privit raportul dintre autoritate si libertate, raport ce constituie obiectul dintai al dreptului constitutional. Solutia pe care o voi schita acestei probleme va da seama de modalitatea de organizare a autoritatii ca raport intre libertati si prin aceasta va influenta decisiv intregul esafodaj teoretic al acestei lucrari.
Sectiunea 1. Notiune
?1. Conceptul de cauza
Prin origine se intelege punctul de plecare pentru formarea unui lucru, inceputul, provenienta, obarsia unei realitati, cauza ei. Din pacate, de foarte multe ori, se face o confuzie, ce are implicatii deosebit de importante, intre cauza unui lucru si mecanismul prin care el se produce. Aceasta pentru ca, de cele mai multe ori, cauza este greu de sesizat, ceea ce se manifesta la nivelul fenomenului fiind doar mecanismul cauzal, modalitatea de trecere de la cauza la efect, instrumentul prin care se genereaza o realitate. In general, cand se face aceasta confuzie se face si greseala de a incerca gasirea cauzei in sintetizarea acestei realitati instrumentale, a mecanismului, facandu-se astfel din cauza o "stare contractata a unei desirari" Cauza este insa principiul ce constituie lucrul; acesta nu este niciodata un mecanism.
?2. Aplicarea precizarii la problema originii statului
Distinctia pe care tocmai am facut-o intre cauza si mecanismul cauzal este foarte importanta pentru intreaga lucrare ce va urma, deoarece problema originii statului, afecteaza, dupa parerea noastra, intreaga abordare a problematicii dreptului constitutional, dat fiind faptul ca sensul dintai al dreptului constitutional este acela de drept care constituie statul si de indreptatire a statului de a se constitui.
Trebuie facuta asadar o distinctie clara intre originea statului si mecanismul de aparitie al acestuia. Originea statului este un principiu ce tine de natura umana, din moment ce statul a aparut numai la om, adica de spiritualitatea umana si nu de manifestarea concreta, istorica a oamenilor. Aceasta origine a statului nu trebuie <<extrasa>> printr-un efort de sintetizare din datele concret-istorice, ci trebuie cautata <<caderea de a fi>> a acestor fenomene, adica principiul lor.
?3. Originea statului este o problema filosofica
In cursul pe care il tinea in l870 la Universitatea din Iasi, profesorul Simion Barnutiu, exponent de o deosebita forta si subtilitate al doctrinei juridice romanesti din secolul al XIX-lea arata ca " intrebarea despre originea statului (origo civitas) nu este istorica, ci filosofica."
Indreptatirea acestei afirmatii este evidenta si pentru noi, deoarece distinctia facuta intre cauza aparitiei statului si mecanismul aparitiei lui inlatura posibilitatea ca aparitia statului sa fie abordata sub semnul identificarii sale in timp. Important este nu cand a aparut statul, ci de ce a aparut el; mai mult: poate avea el indreptatirea fiintarii, este el un accident sau o necesitate?
De aceea nu trebuie sa mire abordarea filosofica pe care o vom rezerva problemei aparitiei statului, legarea acesteia de aparitia si natura gandirii logico-conceptuale. Statul este un fenomen primar, putand fi uneori situat, ca <<ordine>> a producerii, inaintea individului, asa cum o facea Aristotel; ori este evident ca aceasta anterioritate nu este istorica. Cand vorbim de inceputul statului, folosim notiunea de inceput in sensul ei absolut. Inceputul astfel inteles nu este un moment, ci un principiu, care exista in timp tot atat cat lucrul. Daca ne inchipuim timpul ca pe o linie si incercam sa divizam aceasta linie in doua parti egale, una reprezentand inexistenta lucrului si alta existenta sa, vom constata ca, infinita fiind, linia se divide in doua parti egale in orice punct al sau, astfel ca mijlocul este toata linia. Inceputul absolut al unui lucru este tocmai acest mijloc; el este tot timpul. Inceputul unui lucru este deci perpetuu prezent; disparitia sa duce la disparitia lucrului. De aceea, cand vorbim de originea statului, trebuie sa cautam ceea ce disparand ar duce la disparitia acestuia.
Sectiunea 2. Ipoteze asupra originii statului
Problema originii statului a dat nastere la o multitudine de raspunsuri. Este imposibil ca aici sa epuizam intreaga paleta a acestora. Ne vom multumi sa schitam cateva directii principale, care ar merita poate o analiza mai profunda, dar care ar excede cu mult obiectului lucrarii de fata. Am putea imparti teoriile pe care le vom analiza cu privire la originea statului in trei grupe: ipoteza claselor sociale, ipoteza ideii statului si ipoteza contractualista.
?1. Ipotezele claselor sociale
Ipoteza clasica pornind de la clasele sociale a fost dezvoltata de Engels in lucrarea sa din l884, Originea familiei, a proprietatii private si a statului.5 Engels concepe societatea intr-o insolubila contradictie cu ea insasi, ca pe o realitate scindata de contradictii ireconciliabile, pe care este incapabila sa le surmonteze singura. Aceasta societate are nevoie de un cadru impus din afara sa, care sa creeze si sa mentina o ordine, capabila sa pastreze conflictele inerente siesi in limite rezonabile. Acest cadru este Statul. Originea acestei puteri plasata deasupra societatii urca pana la dezagregarea si disparitia sistemului comunitar primitiv; "el este deci un moment al istoriei societatilor." Viziunea marxista este astfel o viziune istorica, radical deosebita de cea propusa mai sus de noi. Ea poate fi valoroasa, dar este cu necesitate incompleta.
Aceasta ipoteza presupune existenta unei forme de organizare politica ce nu este si statala. Aparitia statului nu se confunda cu aparitia grupului social uman, nici cu organizarea politica a acestuia. Exista o societate politica initiala, care este societatea gentilica, bazata pe legatura de sange, familiala si tribala, care nu este statala
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
